Afirmarea Dumnezeirii Fiului – O mărturisire pentru veșnicie

Primul Sinod Ecumenic, convocat la Niceea în anul 325, rămâne o piatră de temelie a credinței creștin-ortodoxe. Într-o vreme de frământări teologice, când adevărul Evangheliei era atacat de învățături greșite, Biserica s-a ridicat ca un far al Adevărului, apărând dumnezeirea Fiului lui Dumnezeu.

Erezia ariană și provocarea pentru Biserică

În centrul disputei se afla învățătura lui Arie, un preot din Alexandria, care susținea că Fiul lui Dumnezeu, Iisus Hristos, nu este veșnic și de aceea nu este Dumnezeu adevărat. Potrivit lui Arie, Fiul a fost creat de Dumnezeu și, prin urmare, nu putea fi de aceeași ființă cu Tatăl. Această erezie submina însăși esența credinței creștine, punând sub semnul întrebării mântuirea oferită prin Hristos.

„Dacă Fiul nu este Dumnezeu adevărat, atunci El nu poate să ne mântuiască,” au spus Sfinții Părinți ai Bisericii. Aceasta era problema fundamentală care a condus la convocarea Primului Sinod Ecumenic de către împăratul Constantin cel Mare.

„De o ființă cu Tatăl” – Expresia dumnezeirii Fiului

La Niceea, cei peste 300 de episcopi prezenți au mărturisit în unanimitate că Fiul lui Dumnezeu este „de o ființă” (în greacă, „homoousios”) cu Tatăl. Această expresie, de o importanță teologică profundă, afirmă că Fiul nu este doar asemănător Tatălui, ci are aceeași natură divină.

Prin aceste cuvinte, Biserica a reafirmat adevărul Scripturii:

• „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Cuvântul era Dumnezeu” (Ioan 1:1).
• „Eu și Tatăl una suntem” (Ioan 10:30).

Dumnezeirea Fiului nu este doar un concept teologic abstract, ci temelia întregii noastre vieți creștine. Dacă Fiul este Dumnezeu adevărat, atunci El este capabil să mântuiască pe toți cei care cred în El, restaurând comuniunea omului cu Dumnezeu.

Victoria Adevărului și moștenirea Sinodului de la Niceea

Crezul formulat la Niceea a devenit stâlpul mărturisirii creștine. El începe cu cuvintele solemne:
„Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul… și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii.”

Această mărturisire respinge orice îndoială asupra dumnezeirii Fiului. În fața lumii, Biserica a proclamat că Hristos este Dumnezeu adevărat, din Dumnezeu adevărat. Lumina acestui adevăr a strălucit și a pus capăt întunericului ereziei ariene, stabilind unitatea credinței pentru generațiile viitoare.

Importanța afirmării dumnezeirii Fiului astăzi

Pentru creștinii ortodocși, această mărturisire nu este doar o moștenire istorică, ci un adevăr viu care modelează viața și credința noastră. În fiecare Sfântă Liturghie, când rostim Crezul, reafirmăm dumnezeirea Fiului și mărturisim că Hristos este Mântuitorul lumii.

Prin dumnezeirea Sa, Fiul ne oferă harul Său, ne luminează viețile și ne deschide calea spre Împărăția Cerurilor. Așa cum episcopii de la Niceea au apărat adevărul în fața ereziei, suntem chemați și noi să trăim și să mărturisim credința cu aceeași putere și devotament.

Primul Sinod Ecumenic de la Niceea nu a fost doar un moment de apărare a adevărului teologic, ci un triumf al Adevărului însuși, al luminii care învinge întunericul. Afirmarea dumnezeirii Fiului este temelia pe care stă Biserica și inima Crezului Ortodox.

„Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu!” (Matei 16:16) – această mărturisire a Sfântului Apostol Petru rămâne farul care ne călăuzește credința.