După Tatăl, Crezul mărturisește pe Fiul: „unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii". El nu este o făptură, oricât de înaltă, ci Fiul cel adevărat, născut din veșnicie, fără de început.
Împotriva celor care spuneau că „a fost o vreme când Fiul nu era", Sinodul de la Niceea a rostit cuvintele care strălucesc în inima Crezului: „Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut, Cel de o ființă cu Tatăl". Precum lumina se naște din lumină fără să o micșoreze, așa Se naște Fiul din Tatăl, având aceeași ființă dumnezeiască.
„Prin Care toate s-au făcut": Fiul este Cuvântul prin Care Tatăl a zidit lumea. „Toate prin El s-au făcut și fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut" (Ioan 1, 3).