Cuvântul „acatist” vine din grecescul akathistos și înseamnă „care nu se așază”. Este imnul de laudă pe care credincioșii îl ascultă și îl rostesc stând în picioare, ca semn de cinstire și de bucurie.
Acatistul este una dintre cele mai calde și mai iubite forme de rugăciune din Biserica Ortodoxă. Prin el, inima omului se apropie cu recunoștință de Dumnezeu, de Maica Domnului sau de un sfânt, aducând nu atât cereri, cât mai ales laudă și mulțumire.
De unde vine acatistul
Cel dintâi și cel mai vestit acatist este Imnul Acatist al Bunei Vestiri, închinat Maicii Domnului, alcătuit în secolele al VI-lea – al VII-lea. Potrivit tradiției, el a fost cântat la Constantinopol în noaptea izbăvirii cetății, când poporul a rămas în picioare toată noaptea, mulțumind Preacuratei. De la acest imn au rămas numele și tiparul tuturor acatistelor de mai târziu.
Cu vremea, această alcătuire a fost preluată și pentru alți sfinți, așa încât astăzi Biserica are acatiste închinate Mântuitorului, Sfintei Cruci, îngerilor și multor sfinți iubiți de popor. Toate păstrează același duh de laudă.
Cum este alcătuit un acatist
Un acatist are treisprezece condace și douăsprezece icoase, care se rostesc pe rând, unul după altul. Condacul este o strofă scurtă, ca un rezumat al lucrării lui Dumnezeu; icosul este mai lung și desfășoară aceeași temă printr-un șir de laude. Cuvintele „condac” și „icos” vin tot din limba greacă și arătau, la început, două feluri de a cânta: unul adunat, celălalt desfășurat pe larg.
La început se rostesc rugăciunile începătoare, iar la sfârșit o rugăciune de încheiere. Astfel, acatistul are un început liniștit, o parte de mijloc plină de laudă și o încununare rugătoare.
Cele două refrene
Fiecare condac se încheie cu cuvântul „Aliluia”, care înseamnă „Lăudați pe Domnul”. Fiecare icos, în schimb, cuprinde un lung șir de bucurii — salutări care încep cu „Bucură-te” — și se sfârșește cu un refren statornic. La Acatistul Maicii Domnului acesta este „Bucură-te, Mireasă, pururea Fecioară”. Aceste două cuvinte, „Aliluia” și „Bucură-te”, dau acatistului ritmul lui inconfundabil.
Cine ascultă un acatist simte cum lauda îl liniștește. Nu i se cere să înțeleagă totul dintr-o dată; e de ajuns să stea cu evlavie și să lase cuvintele să lucreze. Tocmai de aceea acatistele sunt atât de îndrăgite: ele învață inima să se bucure.
Astăzi există sute de acatiste: către Mântuitorul, către Maica Domnului și către mulți sfinți. Dacă vrei să înțelegi locul lor în rugăciunea Bisericii, poți citi pagina despre acatiste și paraclise, iar pentru felul în care se rostește un acatist acasă, îndrumarul cum și când se citește un acatist.