Sfintele Taine sunt lucrările sfinte, așezate de Hristos, prin care sub un semn văzut ni se împărtășește harul nevăzut al Duhului Sfânt. Ele sunt punți vii între cer și pământ, prin care Dumnezeu Se atinge de viața noastră.
Cuvântul „taină” traduce grecescul mysterion și arată o lucrare dumnezeiască pe care mintea nu o poate cuprinde deplin, dar pe care inima credincioasă o primește. În fiecare Taină se întâlnesc două realități: una văzută, la îndemâna simțurilor — apa, mirul, pâinea și vinul, punerea mâinilor preotului — și una nevăzută, lucrată de Duhul Sfânt: iertarea, înfierea, sfințirea, unirea cu Dumnezeu. Semnul văzut nu este o simplă podoabă, ci purtătorul real al harului.
Cele șapte Taine ale Bisericii
Biserica Ortodoxă mărturisește șapte Sfinte Taine. Botezul ne naște din nou din apă și din Duh, spălând păcatul strămoșesc. Mirungerea pune peste noul creștin pecetea darului Duhului Sfânt. Sfânta Împărtășanie ne dăruiește însuși Trupul și Sângele Domnului. Spovedania ridică povara păcatelor prin dezlegarea preotului. Preoția rânduiește pe cei ce vor sluji cele sfinte. Cununia binecuvântează și sfințește unirea bărbatului cu femeia. Iar Sfântul Maslu cheamă mila lui Dumnezeu spre tămăduirea sufletului și a trupului.
Izvorâte din Hristos
Tainele nu au fost născocite de oameni. Ele izvorăsc din Hristos însuși, care a poruncit botezul (Matei 28, 19), a întemeiat Euharistia la Cina cea de Taină și a dat ucenicilor puterea de a ierta păcatele (Ioan 20, 23). După Înălțare, această lucrare a fost încredințată Bisericii, iar la Cincizecime Duhul Sfânt S-a pogorât ca să o însuflețească. Sfinții Apostoli au încredințat mai departe această slujire episcopilor și preoților pe care i-au așezat în fiecare cetate, iar prin punerea neîntreruptă a mâinilor harul a ajuns până la noi. De aceea Tainele se săvârșesc numai în Biserică și prin preoția rânduită de la Apostoli.
Un singur har, multe lucrări
Deși sunt șapte, Tainele nu sunt căi despărțite, ci mădulare ale aceleiași vieți în Hristos. Ele însoțesc omul de la naștere până la trecerea din această lume: îl nasc, îl întăresc, îl hrănesc, îl ridică din căderi și îl vindecă. Unele se primesc o singură dată, precum Botezul și Mirungerea, care ne însemnează pentru totdeauna; altele se repetă, precum Spovedania și Împărtășania, fiindcă avem neîncetat nevoie de iertare și de hrană duhovnicească. Puterea lor nu vine din vrednicia preotului, ci din harul lui Dumnezeu care lucrează prin el; totuși, roada lor în noi atârnă de credința și de deschiderea inimii cu care le primim.
A cunoaște Tainele înseamnă a înțelege cum ne mântuiește Dumnezeu în chip concret, nu doar cu gândul. Ele sunt inima vieții pe care o mărturisim în Crezul și pe care o descoperim mai adânc citind despre Sfintele Taine. Prin ele, credința devine viață, iar harul se face simțit în trupul și în sufletul nostru.