„Tatăl nostru” este rugăciunea pe care ne-a dat-o Însuși Domnul Iisus Hristos, atunci când ucenicii I-au cerut să-i învețe să se roage (Matei 6, 9-13). De aceea o numim „rugăciunea domnească”: cuvintele ei nu sunt scornite de om, ci coborâte din gura lui Dumnezeu. Ea stă în inima tuturor rugăciunilor de temelie și se rostește la fiecare slujbă și în fiecare casă de creștin.

Tatăl nostru, Care ești în ceruri,
sfințească-se numele Tău,
vie Împărăția Ta,
facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ.
Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi
și ne iartă nouă greșelile noastre,
precum și noi iertăm greșiților noștri.
Și nu ne duce pe noi în ispită,
ci ne izbăvește de cel rău.

Rugăciunea domnească

Toate celelalte rugăciuni ale Bisericii izvorăsc din aceasta. Domnul nu ne dă doar niște cuvinte frumoase, ci ne descoperă cum să stăm înaintea lui Dumnezeu: nu ca niște robi înfricoșați, ci ca niște fii. Primul cuvânt, „Tatăl”, schimbă totul — Cel nemărginit și sfânt ne îngăduie să-I zicem Tată, iar prin „nostru” ne așază pe toți, laolaltă, în aceeași familie a Bisericii.

Cinstirea lui Dumnezeu: primele trei cereri

„Sfințească-se numele Tău” nu înseamnă că numele lui Dumnezeu ar avea nevoie de sfințirea noastră, ci ne rugăm ca noi înșine să-L cinstim cum se cuvine și ca viața noastră să-L slăvească. „Vie Împărăția Ta” este dorul după stăpânirea lui Dumnezeu în inimile oamenilor și după împărăția cea veșnică. „Facă-se voia Ta, precum în cer, așa și pe pământ” ne învață să ne plecăm dorințele înaintea voii celei bune a lui Dumnezeu, așa cum o împlinesc îngerii în ceruri.

Nevoile noastre: următoarele patru cereri

„Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi” cere de la Dumnezeu cele trebuincioase vieții — pâinea trupului, dar și Pâinea cea cerească, Sfânta Împărtășanie. „Și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noștri” leagă iertarea pe care o cerem de iertarea pe care o dăm noi altora: nu putem primi de la Dumnezeu ceea ce noi înșine nu dăruim aproapelui.

„Și nu ne duce pe noi în ispită” este strigătul smereniei care își cunoaște slăbiciunea și cere să nu fie lăsată pradă încercărilor mai presus de puterea ei. Iar „ci ne izbăvește de cel rău” cere ocrotirea lui Dumnezeu împotriva vrăjmașului mântuirii noastre.

Cum o rostim

La Sfânta Liturghie și la multe slujbe, după această rugăciune preotul adaugă slavoslovia: „Că a Ta este împărăția și puterea și slava...”, mărturisind că toate sunt ale lui Dumnezeu. Tatăl nostru se află și în rânduiala rugăciunilor începătoare, alături de Împărate ceresc, fiind rugăciunea cu care creștinul își începe și își încununează ziua.