Sfânta Împărtășanie este însuși Trupul și Sângele Domnului nostru Iisus Hristos, date nouă spre iertarea păcatelor și viața de veci. Pe drept cuvânt, ea este numită Taina Tainelor.
La Cina cea de Taină, în noaptea dinaintea Patimilor, Domnul a luat pâinea, a binecuvântat-o și a frânt-o, zicând: „Luați, mâncați, acesta este Trupul Meu.” Apoi, luând paharul, a zis: „Beți dintru acesta toți, acesta este Sângele Meu.” Și a adăugat porunca: „Aceasta să faceți spre pomenirea Mea.” Din acea seară, Biserica împlinește neîncetat această poruncă la fiecare Sfântă Liturghie.
Prefacerea darurilor
La Liturghie, pâinea și vinul aduse pe Sfânta Masă se prefac, prin chemarea Duhului Sfânt, în însuși Trupul și Sângele Mântuitorului. Nu este vorba de un simbol sau de o simplă amintire, ci de o prezență reală: ceea ce primim nu mai este pâine și vin, ci Hristos întreg, viu și lucrător. Taina rămâne neschimbată la vedere, dar plină de dumnezeire pentru credința care o primește. De aceea ne apropiem de Sfântul Potir nu cercetând cu mintea cum se face aceasta, ci crezând cuvântul Domnului, care nu poate înșela.
De ce ne împărtășim
Domnul a spus limpede: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sângele Meu are viață veșnică” (Ioan 6, 54). Prin Împărtășanie ne unim cu Hristos în chipul cel mai deplin cu putință, ne curățim de păcatele mărunte, ne întărim împotriva ispitelor și primim arvuna învierii. Sfinții Părinți o numesc doctoria nemuririi, leacul care ne face un singur trup și un singur sânge cu Hristos. Ea este și chezășia unirii noastre cu frații întru credință, căci toți ne împărtășim din același Potir. Astfel se ține vie viața cea nouă începută la Botez.
Cum ne pregătim
Fiindcă primim cele sfinte, se cuvine să venim cu cuviință. Pregătirea cere spovedania păcatelor, împăcarea cu semenii, postul, rugăciunea și citirea rânduielii dinainte de Împărtășire. Sfântul Apostol Pavel ne previne să nu ne apropiem „cu nevrednicie”, ci fiecare să se cerceteze pe sine (I Corinteni 11, 28). Nu vrednicia noastră ne face vrednici, ci pocăința smerită și dorul curat după Hristos; ne apropiem cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste. Biserica ne cheamă să ne împărtășim des, însă niciodată din obișnuință, ci după cuvenita pregătire a inimii.
Sfânta Împărtășanie este inima Sfintei Liturghii și centrul întregii vieți creștine. Spre ea se îndreaptă toate celelalte Taine, căci în ea Îl primim pe Cel pe care Îl mărturisim în Crezul. Cine dorește să înțeleagă legătura ei cu celelalte lucrări sfinte poate citi despre toate Sfintele Taine, cununa vieții noastre în Biserică.