Acatistul se poate citi acasă, de către oricine, fără o pregătire deosebită. Este de ajuns dorința inimii și puțină liniște. Iată un îndrumar simplu despre cum și când poți rosti un acatist.

Când se citește

Nu există o singură zi potrivită: acatistul poate fi citit dimineața sau seara, în zilele de sărbătoare ale sfântului către care ne rugăm, ori de câte ori sufletul are o bucurie de adus sau o nevoie de încredințat. Mulți credincioși citesc acatistul Maicii Domnului într-o anumită zi a săptămânii, ca pe o întâlnire statornică.

Se cuvine, totuși, să nu-l citim în timpul Sfintei Liturghii, ci înainte sau după. Iar în privința postului mare, e bine să întrebăm preotul, fiindcă rânduiala are unele particularități.

Cât de des îl citim rămâne la alegerea fiecăruia. Unii au un acatist drag pe care îl rostesc zilnic, o vreme, pentru o nevoie anume; alții îl citesc doar la sărbători sau când simt o chemare. Nu numărul contează, ci statornicia și inima cu care ne apropiem.

Cum ne pregătim

Dacă putem, stăm în picioare, așa cum arată însuși numele acatistului. Aprindem o candelă sau o lumânare înaintea icoanei și ne facem semnul crucii. Nu e nevoie de haine anume sau de un loc deosebit — un colț de rugăciune, curat și liniștit, este de ajuns.

Rânduiala pe scurt

Începem cu rugăciunile începătoare. Apoi citim, pe rând, condacele și icoasele, în ordinea lor. La condace răspundem cu „Aliluia”, iar la sfârșitul fiecărui icos rostim refrenul de bucurie. La urmă repetăm primul condac și încheiem cu rugăciunea de la sfârșitul acatistului.

Citim rar, cu luare-aminte, nu în grabă. Dacă gândul fuge, îl aducem cu blândețe înapoi la cuvinte. Mai de folos este un acatist rostit cu inima decât zece citite în fugă.

E bine, când putem, să citim cu glas, nu doar în gând: cuvântul rostit adună mai ușor mintea. Iar dacă suntem mai mulți, putem citi pe rând, unul condacul, altul icosul, ca într-o rugăciune de obște a casei.

Cu ce inimă

Acatistul nu este o „formulă” care lucrează de la sine, ci o întâlnire. Îl citim cu încredere și cu mulțumire, lăsând lauda să ne liniștească. Când terminăm, e bine să rămânem câteva clipe în tăcere. Nici dacă ne poticnim la cuvinte nu trebuie să ne tulburăm — Dumnezeu privește la inimă, nu la iscusința citirii.

Poți afla mai mult despre aceste rugăciuni pe pagina acatiste și paraclise sau citind despre ce este un acatist și despre ce este un paraclis.