„Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui." La patruzeci de zile după Înviere, Hristos Se înalță cu trupul la cer. Firea noastră omenească, pe care a luat-o din Fecioara, este acum așezată „de-a dreapta Tatălui" — adică în slava și puterea dumnezeiască.
„De-a dreapta" nu însemnă un loc, ci o cinste: omul este ridicat mai presus de îngeri. Ceea ce căzuse în Adam este acum înălțat în Hristos.
Înălțat, Domnul nu ne-a părăsit: „Iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului" (Matei 28, 20). El rămâne mijlocitor pentru noi înaintea Tatălui.