„Aștept învierea morților." Crezul iarăși schimbă cuvântul: „aștept" — o nădejde vie, îndreptată spre ce va să fie. Nu așteptăm doar nemurirea sufletului, ci învierea întregului om, cu trup și cu suflet.
Trupul nu este o temniță, ci parte a omului zidit de Dumnezeu. La învierea cea de obște, „morții vor învia nestricăcioși" (I Corinteni 15, 52), iar trupurile vor fi preschimbate după chipul trupului slăvit al lui Hristos.
Această nădejde schimbă felul în care privim moartea: nu un sfârșit, ci o adormire până în ziua învierii.