La începutul veacului al IV-lea, un preot din Alexandria, Arie, învăța că Fiul lui Dumnezeu nu ar fi Dumnezeu adevărat, ci o făptură, „cea dintâi și cea mai înaltă". Învățătura lui tulbura Biserica întreagă.
Pentru a mărturisi limpede credința, s-a adunat la Niceea, în anul 325, cel dintâi Sinod ecumenic, cu peste trei sute de părinți. Ei au rostit că Fiul este „de o ființă cu Tatăl" (în greacă homoousios) — Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Așa s-a alcătuit cea dintâi parte a Crezului.
La Constantinopol, în anul 381, al doilea Sinod ecumenic a întregit mărturisirea, mai ales despre Duhul Sfânt, împotriva celor care tăgăduiau dumnezeirea Lui. De la aceste două Sinoade, Crezul a rămas neschimbat în Biserica Ortodoxă.