„Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat." Crezul pomenește un nume și o vreme — Ponțiu Pilat — ca să arate că patimile lui Hristos nu sunt o poveste, ci fapte petrecute în istorie, sub un dregător cunoscut.
Fiul lui Dumnezeu a primit de bunăvoie Crucea. Patima Lui nu este o înfrângere, ci jertfa prin care ridică păcatul lumii: „El a fost străpuns pentru păcatele noastre și zdrobit pentru fărădelegile noastre" (Isaia 53, 5).
„Și S-a îngropat": moartea Lui a fost adevărată, nu părută. Trupul I-a fost pus în mormânt, iar cu sufletul S-a pogorât la cei adormiți, ca să vestească și acolo izbăvirea.