Masa creștinului nu începe și nu se sfârșește oricum. Înainte de a mânca, mulțumim lui Dumnezeu, Cel ce ne dă pâinea cea de toate zilele; după ce ne-am săturat, Îi mulțumim din nou. Astfel, până și hrana trupului se preface în prilej de rugăciune.

Rugăciunea dinainte de masă

Înainte de a ne așeza la masă, ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci și rostim „Tatăl nostru”, în care cerem de la Dumnezeu „pâinea noastră cea de toate zilele”. În multe case se adaugă și cuvintele psalmului:

Ochii tuturor spre Tine nădăjduiesc, Doamne,
și Tu le dai lor hrană la bună vreme.
Deschizi Tu mâna Ta
și saturi pe tot cel viu de bunăvoință.

Apoi cel mai în vârstă sau capul familiei poate rosti binecuvântarea: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, binecuvântează mâncarea și băutura robilor Tăi, că binecuvântat ești în veci. Amin.”

Rugăciunea de după masă

După ce am mâncat, nu ne ridicăm de la masă fără să mulțumim. În multe familii românești, mai ales cu copiii, se rostește rugăciunea simplă:

Mâncat-am și ne-am săturat,
slavă Ție, Doamne, Cel ce ne-ai săturat!
Mulțumim Ție, Doamne, pentru toate darurile Tale
și pentru pâinea cea de toate zilele.
Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh,
acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

În cărțile de rugăciuni se află și forma mai deplină: „Mulțumim Ție, Hristoase, Dumnezeul nostru, că ne-ai săturat pe noi de bunătățile Tale cele pământești; nu ne lipsi nici de cereasca Ta Împărăție.”

De ce ne rugăm la masă

Mulțumind înainte și după masă, mărturisim că hrana nu vine doar din munca noastră, ci este dar de la Dumnezeu. Rugăciunea sfințește masa, ne ferește de lăcomie și ne învață recunoștința. Ea ne aduce aminte și de cei flămânzi, îndemnându-ne la milostenie și la cumpătare.

Un obicei de păstrat în familie

Rugăciunea la masă este ușor de deprins și potrivită mai ales pentru copii, care învață astfel, de mici, să-I mulțumească lui Dumnezeu. Împreună cu rugăciunile de dimineață și de seară, ea întregește rânduiala zilei și face din casă o mică biserică. Este una dintre rugăciunile de temelie ale creștinului: simplă la cuvânt, dar bogată în roadă.