Când mărturisim Crezul, spunem de la început: „Cred întru Unul Dumnezeu.” Credința ortodoxă nu vorbește despre trei dumnezei, ci despre un singur Dumnezeu, viu și adevărat. Și totuși, acest unic Dumnezeu ni Se descoperă ca Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Aceasta este taina Sfintei Treimi: un Dumnezeu în trei Persoane, numite și Ipostasuri, deoființă și nedespărțite.

Cuvântul „Treime” nu se află ca atare în Scriptură, însă adevărul lui străbate toată descoperirea dumnezeiască. La Botezul Domnului în Iordan, Tatăl grăiește din ceruri, Fiul este botezat, iar Duhul Sfânt Se pogoară în chip de porumbel (Matei 3, 16-17). Iar Mântuitorul Însuși poruncește ucenicilor să boteze „în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh” (Matei 28, 19) — un singur nume pentru trei Persoane, semn al unei singure firi dumnezeiești. Iar Sfântul Apostol Pavel binecuvântează Biserica în chip treimic: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui Dumnezeu și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți” (2 Corinteni 13, 13).

Trei Persoane, o singură ființă

Cele trei Persoane sunt deopotrivă Dumnezeu, deopotrivă veșnice, deopotrivă nezidite. Nu există „mai întâi” și „mai apoi” în Dumnezeire, nici „mai mare” și „mai mic”. Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt au aceeași ființă, aceeași putere, aceeași slavă. De aceea spunem că sunt deoființă — cuvântul grecesc homoousios, pe care Sfinții Părinți l-au așezat la temelia dreptei credințe.

Și totuși Persoanele nu se amestecă. Tatăl nu este Fiul, Fiul nu este Duhul, Duhul nu este Tatăl. Ceea ce le deosebește nu este ființa, care este una, ci felul în care fiecare o are. Tatăl este singurul izvor, sau început, în Dumnezeire: El nu Se naște și nu purcede din nimeni. Din Tatăl Se naște Fiul, mai înainte de toți vecii, și din Tatăl purcede Duhul Sfânt (Ioan 15, 26). Astfel, unimea Dumnezeirii își are temeiul în Tatăl, din Care sunt Fiul și Duhul.

Duhul Sfânt purcede din Tatăl

De aceea Ortodoxia mărturisește că Duhul Sfânt purcede din Tatăl, așa cum a spus limpede Domnul Hristos. Biserica nu adaugă „și de la Fiul”, ca să nu pună două începuturi în Dumnezeire. Cine dorește să înțeleagă mai bine această deosebire poate citi despre purcederea Duhului Sfânt și rătăcirea numită Filioque.

Taina Treimii nu este o problemă de dezlegat cu mintea, ci o viață în care intrăm. Dumnezeul nostru este iubire (1 Ioan 4, 8), iar iubirea desăvârșită nu este niciodată singură: ea este dintotdeauna împărtășire. Cele trei Persoane Se dăruiesc una alteia din veșnicie, într-o singură viață și bucurie. La această comuniune suntem chemați și noi, prin Botez și prin viața în Biserică.

De aceea, ori de câte ori ne însemnăm cu semnul Sfintei Cruci, mărturisim credința noastră: un Dumnezeu în trei Persoane, Căruia I se cuvine închinarea și slava, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.