Taina Cununiei este Taina prin care un bărbat și o femeie, din iubire și de bunăvoie, se unesc înaintea lui Dumnezeu, primind binecuvântarea și harul Sfântului Duh spre a merge împreună pe calea mântuirii. Ea nu este o simplă înțelegere omenească, ci o legătură sfântă, icoană a unirii dintre Hristos și Biserică.
Așezată de Dumnezeu, binecuvântată de Hristos
Nunta nu este o născocire a oamenilor, ci un dar așezat de Dumnezeu încă din Rai. El l-a făcut pe om bărbat și femeie, i-a binecuvântat și a spus că „nu este bine să fie omul singur”. De la început, unirea lor a fost rânduită spre iubire, spre ajutor și spre viață. Mântuitorul Hristos a cinstit și a înnoit această rânduială atunci când a luat parte la nunta din Cana Galileii, unde a săvârșit cea dintâi minune, prefăcând apa în vin (Ioan 2). Prin însăși prezența Sa, El a arătat că nunta este o cale bună și binecuvântată, ridicând-o la treapta de Taină.
Icoană a legăturii lui Hristos cu Biserica
Sfântul Apostol Pavel descoperă adâncul acestei Taine: bărbatul să-și iubească femeia „precum și Hristos a iubit Biserica și S-a dat pe Sine pentru ea”. Și adaugă: „Taina aceasta mare este; iar eu zic în Hristos și în Biserică” (Efeseni 5, 32). Astfel, unirea celor doi soți este chip al iubirii dintre Hristos, Mirele, și Biserica, Mireasa Sa. Iubirea cerută soțului nu este stăpânire, ci dăruire jertfelnică, după pilda lui Hristos, iar credincioșia dintre ei oglindește credincioșia neclintită a lui Dumnezeu față de poporul Său.
Cununiile, semn al biruinței și al jertfei
Slujba începe cu logodna, la care se binecuvântează și se schimbă inelele, semn al făgăduinței și al credincioșiei. Urmează cununia propriu-zisă: preotul așază pe capetele mirilor cununii, rugându-se „cu mărire și cu cinste încununează-i pe dânșii”. Cununiile îi arată împărați ai unei case noi, „biserica cea mică”, dar sunt totodată semn de mucenicie, căci fiecare este chemat să moară față de voia sa, de dragul celuilalt. Din paharul cel de obște soții beau împreună, mărturisind că vor împărți aceeași viață, bucuriile și necazurile deopotrivă, iar înconjurarea mesei, în cântarea „Isaie, dănțuiește”, este dansul bucuriei și al drumului pe care abia l-au început.
Un drum împreună spre mântuire
Nunta creștină nu caută doar fericirea trecătoare, ci sfințirea celor doi. Rostul ei este iubirea și ajutorul unuia față de celălalt, nașterea de prunci și creșterea lor în credință, precum și înaintarea împreună spre Împărăția lui Dumnezeu. De aceea familia este numită „biserica din casă”. Legătura este una a credincioșiei și a unității nedespărțite, căci Domnul a spus: „ceea ce Dumnezeu a unit, omul să nu despartă” (Matei 19, 6). Preotul binecuvântează, dar Cel care unește cu adevărat și revarsă harul este Însuși Hristos.
Cununia este una dintre cele șapte Sfinte Taine ale Bisericii; poți citi mai mult despre ce sunt Sfintele Taine și despre Biserica cea una și sfântă, în care ele se săvârșesc. Iar temeiul credinței mărturisite la Cununie îl afli în Crezul explicat.