Oricine a învățat Crezul pe de rost știe că el se împarte, după rânduiala catehismului, în douăsprezece articole. Această împărțire nu este întâmplătoare și nici nu ține de numărul propozițiilor, ci poartă în ea o adâncă simbolistică: numărul doisprezece este, în Biserică, numărul apostolatului și al deplinătății. El răsună în toată Scriptura: cele douăsprezece seminții ale lui Israel în Legea veche și cei doisprezece Apostoli în Legea cea nouă, temelii ale poporului lui Dumnezeu.
Împărțirea în douăsprezece articole este una catehetică, adică un ajutor pentru învățare și mărturisire. Ea aduce aminte de cei doisprezece Apostoli, care au primit de la Hristos porunca de a propovădui credința la toate neamurile. O veche tradiție a Apusului spunea chiar că fiecare dintre cei doisprezece Apostoli ar fi rostit câte un articol al Crezului apostolic. Chiar dacă este o icoană evlavioasă, iar nu un fapt istoric, ea arată legătura strânsă dintre numărul doisprezece și temelia apostolică a credinței.
O scară de la Tatăl la viața veșnică
Să privim scurt cele douăsprezece articole. Cel dintâi mărturisește credința în „unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului”. El ne așază de la început înaintea Tatălui, Izvorul a toate.
Articolele de la al doilea până la al șaptelea vorbesc despre Fiul: nașterea Lui cea mai înainte de veci din Tatăl, întruparea din Fecioara Maria, răstignirea „în zilele lui Ponțiu Pilat”, învierea a treia zi, înălțarea de-a dreapta Tatălui și a doua Sa venire întru slavă, „a Cărui împărăție nu va avea sfârșit”. Este partea cea mai largă, pentru că în jurul persoanei lui Hristos s-au dat cele mai grele lupte ale credinței.
Al optulea articol mărturisește credința în Duhul Sfânt, „Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede”. Cu el se încheie mărturisirea Preasfintei Treimi, temelia întregii credințe creștine.
Ultimele patru articole, de la al nouălea la al doisprezecelea, privesc roadele lucrării dumnezeiești în lume: „una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică”, „un botez întru iertarea păcatelor”, „învierea morților” și „viața veacului ce va să fie”. În ele mărturisim că lucrarea Preasfintei Treimi se revarsă mai departe în lume: în Biserică ne naștem prin Botez, primim iertarea păcatelor și așteptăm învierea și viața cea fără de sfârșit. Astfel Crezul ne poartă de la Dumnezeu-Treime până la nădejdea vieții veșnice.
Se vede din această privire de ansamblu că împărțirea în douăsprezece nu taie credința în bucăți, ci o rânduiește frumos, ca pe o scară care urcă de la Tatăl, prin Fiul și prin Duhul Sfânt, până la viața cea fără de sfârșit. Fiecare articol este o treaptă, iar toate laolaltă alcătuiesc o singură mărturisire, neîmpărțită.
De aceea catehismul a păstrat cu grijă acest număr. El îl ajută pe cel ce învață să cuprindă întreaga credință fără a uita ceva din cele de trebuință mântuirii, iar prin însuși numărul lor, cele douăsprezece articole ne trimit necontenit la Apostoli, martorii și temelia Bisericii.