Când necazul apasă și cuvintele nu se mai găsesc, Biserica ne pune pe buze Paraclisul Maicii Domnului — rugăciunea de mângâiere prin care alergăm la ocrotirea Născătoarei de Dumnezeu.
Cuvântul paraclis înseamnă chemare în ajutor, rugăciune de mângâiere. Spre deosebire de acatist, care mai ales laudă, paraclisul cere: este strigătul fiului către mamă, la vreme de boală, de întristare, de primejdie. Sunt două paraclise: cel Mic, alcătuit de monahul Teostirict, și cel Mare, scris de împăratul Teodor Lascaris în vreme de mare durere. Paraclisul Mic se citește mai des, fiind mai scurt; cel Mare se rostește îndeosebi în zilele de post, când inima are răgaz să zăbovească.
Ce cere și cui
Paraclisul o roagă pe Preasfânta Fecioară să mijlocească pentru noi înaintea Fiului ei. Nu cerem lucruri mărunte, ci ceea ce are nevoie cu adevărat sufletul: izbăvire din necazuri, tămăduire, întărire în credință, pace și nădejde. Fiecare stih se împletește cu chemarea: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi.”
Cum se roagă
Rânduiala paraclisului este simplă și limpede. Începe cu Psalmul 142 și cu troparele de umilință, apoi urmează canonul, cu stihirile lui. La strană se pomenesc, pe rând, numele celor pentru care ne rugăm — bolnavi, călători, cei aflați în necaz — iar spre sfârșit se citește Evanghelia și rugăciunea către Maica Domnului.
Câteva refrene reprezentative
Paraclisul se deschide cu un cuvânt de nezguduită încredere: „Nu voi tăcea a spune pururea puterile tale, Născătoare de Dumnezeu...” Printre stihiri se aud strigăte pline de căldură: „Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi”, iar spre sfârșit răsună cântarea „Ceea ce ești mai cinstită decât heruvimii și mai slăvită fără de asemănare decât serafimii...” Sunt cuvinte simple, pe care le poate rosti orice inimă.
Când se citește
Vremea lui deosebită este Postul Adormirii Maicii Domnului, între 1 și 15 august, când în biserici se citește în fiecare seară, alternând Paraclisul Mic cu cel Mare. Dar el nu are hotar: se poate citi în orice zi și în orice necaz — pentru un bolnav din casă, pentru un drum greu, pentru un suflet tulburat. Mulți îl țin aproape ca pe o rugăciune de căpătâi.
Poți afla mai multe despre rostul lui în pagina acatiste și paraclise ori citind ce este un paraclis. Nu trebuie glas frumos, nici multă învățătură: e de ajuns o inimă care se roagă și un nume pe care îl încredințezi Maicii Domnului. Paraclisul ne învață un lucru mângâietor: nu suntem singuri. Avem o Maică ce nu tace niciodată înaintea lui Dumnezeu.