Sfintele Paști, Învierea Domnului nostru Iisus Hristos, este cea mai mare sărbătoare a creștinătății, „praznicul praznicelor și sărbătoarea sărbătorilor”. Din ea izvorăște toată nădejdea și bucuria credinței noastre.
Ce se prăznuiește
În noaptea Sfintelor Paști prăznuim Învierea din morți a Mântuitorului, a treia zi după Răstignire. Mormântul se află gol, pecețile sunt zdrobite, iar moartea este biruită. Cuvântul „Paști” vine din ebraicul Pesah, care înseamnă „trecere”: trecerea lui Israel din robia Egiptului spre libertate, prin Marea Roșie, devine acum icoana trecerii întregii omeniri de la moarte la viață, prin Hristos cel înviat. De aceea Paștile nu sunt doar amintirea unui fapt din trecut, ci prăznuirea unei realități mereu vii.
Temeiul scripturistic
Toți evangheliștii mărturisesc Învierea (Matei 28, Marcu 16, Luca 24, Ioan 20): femeile mironosițe vin dis-de-dimineață la mormânt, îl află gol, iar îngerul le vestește: „Nu este aici, ci S-a sculat”. Apoi Hristos cel înviat Se arată ucenicilor, întărindu-i în credință. Nimeni n-a văzut clipa Învierii, căci ea covârșește orice închipuire omenească; ucenicii au văzut însă mormântul gol și pe Domnul cel viu. Sfântul Apostol Pavel așază Învierea în însăși inima credinței: „dacă Hristos n-a înviat, zadarnică este credința voastră” (I Corinteni 15, 17).
Semnificația teologică
Învierea este temelia întregii mărturisiri de credință. În Crezul explicat spunem că Hristos „a înviat a treia zi, după Scripturi”: prin aceasta se descoperă că Cel răstignit este cu adevărat Fiul lui Dumnezeu, iar jertfa Sa a fost primită de Tatăl. Moartea, intrată în lume prin păcat, este acum surpată din lăuntru. Hristos, „cu moartea pe moarte călcând”, nu Se scapă doar pe Sine, ci deschide tuturor calea vieții. Iar El a înviat cu trup, arătând că mântuirea cuprinde întregul om, nu numai sufletul.
Însemnătatea duhovnicească
Învierea lui Hristos este chezășia învierii noastre. El este „începătura celor adormiți”, iar noi, cei botezați în moartea și Învierea Lui, primim arvuna vieții veșnice. De aceea noaptea de Paști este plină de lumină: creștinii își aprind lumânări unii de la alții, mărturisind că lumina lui Hristos luminează tuturor. Salutul „Hristos a înviat!” — „Adevărat a înviat!” nu este o simplă urare, ci mărturisirea celei mai mari bucurii a lumii. Iar această bucurie nu se închide într-o singură zi: vreme de patruzeci de zile, până la Înălțare, creștinii se întâmpină unii pe alții cu vestea Învierii, trăind în lumina cea neînserată a mormântului gol.
Din Înviere izvorăsc toate celelalte praznice ale Domnului, de la Înălțarea la ceruri până la întreaga rânduială a sărbătorilor creștine. Ea rămâne inima anului bisericesc și temeiul nădejdii noastre în învierea cea de obște.