La Bobotează prăznuim Botezul Domnului în apa Iordanului și, împreună cu el, cea dintâi arătare limpede a Sfintei Treimi în lume. De aceea sărbătoarea se numește și Teofanie sau Arătarea Domnului, praznic al luminii și al sfințirii apelor.

Ce prăznuim

Prăznuim coborârea Domnului Iisus Hristos în Iordan, la vârsta de treizeci de ani, ca să Se boteze de la Sfântul Ioan Înaintemergătorul. Nu Se boteza pentru că avea nevoie de curățire, El fiind fără de păcat, ci ca să sfințească apele și să ne deschidă nouă calea Botezului celui izbăvitor. Poporul îi mai spune și Dumnezeiasca Arătare, tocmai pentru că atunci Dumnezeu S-a arătat lumii ca Treime, iar praznicul deschide șirul minunilor lucrate de Domnul.

Temeiul din Sfânta Scriptură

Cei trei evangheliști istorisesc Botezul (Matei 3, 13-17; Marcu 1, 9-11; Luca 3, 21-22). În clipa aceea, cerurile s-au deschis: Fiul Se boteza în apă, Duhul Sfânt Se pogora în chip de porumbel, iar glasul Tatălui mărturisea de sus: „Acesta este Fiul Meu cel iubit întru Care am binevoit” (Matei 3, 17). Sfântul Ioan Îl arătase deja mulțimilor: „Iată Mielul lui Dumnezeu, Cel ce ridică păcatul lumii” (Ioan 1, 29).

Semnificația teologică

Botezul Domnului este arătarea Treimii: un singur Dumnezeu în trei Persoane, Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt. Ceea ce mărturisim în Crez despre „Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede” se descoperă aici văzut, la Iordan. De aceea Biserica numește praznicul Teofanie: nu o singură Persoană, ci întreaga Treime Se face cunoscută pentru mântuirea noastră.

Prin coborârea Sa în apă, Hristos sfințește firea apelor și așază temelia Tainei Botezului, prin care ne naștem din nou „din apă și din Duh” (Ioan 3, 5). Scufundarea în Iordan închipuie și moartea, și învierea, căci în Botez murim păcatului și înviem la viață nouă, împreună cu Hristos. Cel ce dorește să adâncească taina poate citi despre Sfânta Treime și despre Iisus Hristos, Dumnezeu și om.

Însemnătatea duhovnicească

Boboteaza ne aduce aminte de propriul nostru Botez, în care am fost îmbrăcați în Hristos și am devenit fii ai luminii. La praznic, preoții sfințesc apa (Agheasma Mare), semn că harul lui Dumnezeu pătrunde întreaga zidire. Creștinii iau apă sfințită și își stropesc casele, cerând curăție, sănătate și pace.

Sărbătoarea ne cheamă la smerenia lui Ioan, care se pleca înaintea Domnului, și la ascultarea Fiului, Care Se smerește ca să ne înalțe. O putem înțelege mai bogat în rândul celorlalte sărbători creștine și în lumina credinței mărturisite în Crezul ortodox.