Când rostim Crezul, mărturisim credința în „Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii.” Apoi adăugăm îndată că Același „S-a întrupat și S-a făcut om.” Iată taina lui Hristos: El nu este pe jumătate Dumnezeu și pe jumătate om, ci întreg Dumnezeu și întreg om.
Dumnezeu adevărat
Că Hristos este Dumnezeu adevărat o spune limpede Sfânta Scriptură. „La început era Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul” (Ioan 1, 1). Acest Cuvânt veșnic, prin Care toate s-au făcut, este Fiul. Sinodul de la Niceea, din anul 325, a mărturisit că Fiul este de o ființă cu Tatăl — nu o făptură, ci Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Lumină din Lumină.
Și om adevărat
Și totuși, Același Fiu S-a făcut cu adevărat om. „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi” (Ioan 1, 14). El S-a născut din Fecioară, a crescut, a flămânzit și a însetat, a obosit și a plâns. A avut trup omenesc adevărat și suflet omenesc adevărat. Nu S-a prefăcut doar că este om, cum ziceau unii rătăciți, ci a luat firea noastră întreagă, afară de păcat.
De ce a făcut aceasta? Pentru mântuirea noastră. Dacă Hristos nu ar fi Dumnezeu, nu ne-ar putea mântui, căci numai Dumnezeu izbăvește din moarte și din păcat. Dacă nu ar fi om adevărat, nu ar avea ce vindeca în noi, fiindcă ceea ce nu este luat asupra Sa nu poate fi vindecat. De aceea trebuia ca Mântuitorul să fie deodată Dumnezeu, ca să aibă putere, și om, ca să ne fie frate.
O Persoană în două firi
În Hristos, dumnezeirea și omenirea nu se amestecă și nu se despart. El este o singură Persoană, Fiul lui Dumnezeu, dar în două firi. Când citim în Evanghelie că Iisus doarme în corabie și apoi poruncește furtunii, vedem pe Același: ca om ostenește și doarme, ca Dumnezeu stăpânește vânturile și marea. Despre această taină se poate citi mai pe larg în articolul despre cele două firi ale lui Hristos.
Această credință nu este o dezlegare filozofică, ci temeiul nădejdii noastre. Fiindcă Dumnezeu S-a făcut om, omul poate fi ridicat la Dumnezeu. Hristos a luat ce este al nostru — până și moartea — ca să ne dea ce este al Său: viața cea veșnică. În El, cerul și pământul se întâlnesc, iar prăpastia dintre Dumnezeu și om se umple.
De aceea Îl mărturisim și ne închinăm Lui ca unui singur Domn: Iisus Hristos, Dumnezeu adevărat și om adevărat, Care pentru noi și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri. În El vedem fața nevăzutului Dumnezeu și, totodată, chipul omului așa cum a fost gândit de la început: plin de har și de adevăr.