Credința pe care o mărturisim în Crez despre „Unul Domn Iisus Hristos” a fost apărată de Biserică prin Sinoadele a toată lumea. Dacă la Niceea și la Constantinopol s-a lămurit că Fiul este Dumnezeu adevărat, la Calcedon, în anul 451, s-a lămurit cum sunt unite în El dumnezeirea și omenirea. Aceasta este învățătura despre cele două firi ale lui Hristos.

Cuvântul „fire” — în grecește fysis — arată ceea ce este cineva cu adevărat. Hristos are firea dumnezeiască, pe care o are din veci de la Tatăl, și firea omenească, pe care a luat-o din Fecioara Maria. El este deodată Dumnezeu desăvârșit și om desăvârșit. Nu are o fire știrbită, nici pe jumătate, ci pe amândouă întregi.

Două rătăciri despre Hristos

Înainte de Calcedon se iviseră două rătăciri. Unii despărțeau atât de mult firile, încât ajungeau la doi fii, la doi Hristoși — unul Dumnezeu, altul om. Alții, dimpotrivă, amestecau firile, spunând că omenirea lui Hristos ar fi fost înghițită de dumnezeire, ca o picătură de oțet în mare. Amândouă căile stricau taina mântuirii.

Cele patru cuvinte de la Calcedon

Sinodul de la Calcedon a mărturisit calea dreaptă, prin patru cuvinte care au rămas ca o pecete a Ortodoxiei. El a spus că cele două firi sunt unite în Hristos neamestecate și neschimbate, nedespărțite și neîmpărțite. Firile nu se contopesc și nu se preschimbă una în alta; și totuși nu se despart și nu se rup niciodată.

Cheia întregii învățături este aceasta: în Hristos sunt două firi, dar o singură Persoană, un singur Ipostas — Fiul lui Dumnezeu. Nu spunem „doi”, ci „Unul”, fiindcă Cel ce lucrează, Cel ce grăiește, Cel ce pătimește și învie este mereu Același, singurul Fiu întrupat. Firea omenească nu are un ipostas de sine, ci își are ființarea în Persoana Cuvântului.

De aceea putem spune, fără greșeală, că Dumnezeu S-a născut din Fecioară și că „Domnul slavei” a fost răstignit (1 Corinteni 2, 8). Nu pentru că dumnezeirea ar pătimi în firea ei, ci pentru că Cel ce pătimește cu trupul este Însuși Dumnezeu-Cuvântul. Aceasta este și pricina pentru care o numim pe Maria Născătoare de Dumnezeu.

Temelia mântuirii noastre

Hotărârea de la Calcedon nu este o formulă rece, ci păzitoarea unei bucurii: Dumnezeu S-a apropiat de noi cât se putea de mult, luând firea noastră fără să înceteze a fi Dumnezeu. În El, firea omenească este așezată de-a dreapta Tatălui. Fiecare cuvânt al Sinodului ferește această taină de a fi micșorată într-o parte sau în cealaltă.

Astfel, Biserica ne învață să Îl mărturisim pe Hristos întreg: Dumnezeu adevărat și om adevărat, într-o singură Persoană, în două firi neamestecate și nedespărțite. Aceasta nu este o subtilitate a învățaților, ci însăși temelia mântuirii noastre, pe care o primim în fiecare Sfântă Liturghie.