A crește un copil în credință nu înseamnă a-i umple mintea cu reguli, ci a-i deschide inima spre Dumnezeu, prin dragoste, pildă și rugăciune.
Copiii sunt cel mai frumos dar și cea mai delicată răspundere pe care o primesc părinții. Ei vin pe lume cu inima curată și cu o uimitoare deschidere spre cele sfinte. Datoria noastră nu este să-i modelăm după voia noastră, ci să-i însoțim cu blândețe spre Cel care i-a zidit și îi iubește mai mult decât noi.
Fiecare copil este o taină și un drum al lui, iar credința nu se toarnă cu de-a sila, ci se sădește cu răbdare. Rolul nostru nu este să facem din copil o copie a noastră, ci să îl ajutăm să Îl întâlnească el însuși pe Dumnezeu și să Îi răspundă din inima lui.
Pilda spune mai mult decât vorba
Copilul învață credința mai întâi cu ochii, nu cu urechile. El vede cum se roagă părinții, cum se iartă, cum întâmpină necazul cu nădejde. Un părinte care se închină cu evlavie îl învață pe copil mai mult decât o sută de îndemnuri. De aceea, cea dintâi grijă a noastră este să trăim noi înșine ceea ce dorim să le sădim în suflet.
Credința, cu măsură și bucurie
Copiii au nevoie ca cele sfinte să le fie apropiate, nu impuse cu asprime. O icoană la care se închină seara, o rugăciune scurtă potrivită vârstei lor, o poveste din viețile sfinților, mersul la biserică urmat de o bucurie firească — toate acestea leagă credința de căldură, nu de teamă. Dacă rugăciunea devine o pedeapsă, sufletul se depărtează; dacă rămâne o bucurie, se apropie.
Să nu ne descurajăm dacă rodul întârzie. Sămânța pusă în copilărie încolțește uneori târziu, la vremea ei. Deprinde pe copil cu calea pe care va merge, spune înțeleptul, și mai târziu nu se va abate de la ea.
Rădăcini pentru toată viața
Prin Botez, copilul este primit în Biserică și îmbrăcat în Hristos. De aici înainte, părinții și nașii au datoria de a-l însoți, hrănindu-l cu Sfânta Împărtășanie și cu învățătura credinței. Creșterea în credință nu este un curs care se termină, ci un drum pe care mergem împreună cu copiii noștri, învățând și noi alături de ei.
Iar cea mai bună moștenire pe care le-o putem lăsa nu este averea, ci întâlnirea cu Hristos. Un copil care Îl cunoaște pe Dumnezeu poartă în el o lumină care îl va călăuzi în toate.
Creșterea copiilor este una dintre cele mai frumoase lucrări ale familiei creștine. Vezi și ce dar este Taina Botezului, cum se face cateheza pentru copii și cât de mult ajută rugăciunea în familie.