Când o familie se roagă împreună, casa se umple de pacea lui Dumnezeu. Rugăciunea făcută acasă, cu toți laolaltă, este respirația firească a familiei creștine.
Într-o lume grăbită, care ne împinge mereu înainte, rugăciunea de acasă ne cheamă să ne oprim puțin și să respirăm împreună. Nu este un lux, ci hrana de fiecare zi a sufletului, așa cum masa este hrana trupului. O casă în care se aude, cât de puțin, glasul rugăciunii, este o casă în care Dumnezeu este așteptat și primit ca oaspete. Iar acolo unde este primit Dumnezeu, se așază pacea, iar grijile se mai domolesc.
Se spune, pe drept, că familia care se roagă împreună rămâne împreună. Rugăciunea nu este o formalitate adăugată la sfârșitul zilei, ci firul care leagă inimile între ele și pe toate de Dumnezeu. Când ne oprim, fie și pentru câteva clipe, ca să-I mulțumim Domnului, ne amintim cine suntem și ce ne ține laolaltă.
Un colț de rugăciune în casă
Fiecare casă creștină poate avea un loc de rugăciune: un colț cu icoane, o candelă sau o lumânare, poate o Evanghelie și un ceaslov. Nu are nevoie să fie bogat, ci curat și cald. Acolo ne adunăm dimineața și seara, chiar și pentru câteva minute, ca să începem și să încheiem ziua cu Dumnezeu.
Rugăciuni simple, făcute cu inima
Rugăciunea în familie nu cere cuvinte multe. Un „Tatăl nostru” rostit împreună, mulțumirea înainte de masă, o rugăciune scurtă pentru cei bolnavi sau plecați, câteva cuvinte ale noastre spuse din inimă — toate sunt primite de Dumnezeu. Ceea ce contează nu este lungimea, ci sinceritatea și statornicia.
Este bine ca și copiii să ia parte, pe măsura vârstei lor. Când îi văd pe părinți rugându-se, ei învață că Dumnezeu nu este departe, ci în mijlocul casei. Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu.
Statornicia care ține candela aprinsă
Puterea rugăciunii de familie stă în statornicie. Nu se cuvine să ne descurajăm dacă uneori uităm sau ne grăbim; important este să ne întoarcem mereu, cu blândețe, la acest obicei bun. Puțin, dar în fiecare zi, aduce mai mult rod decât mult, dar rareori.
În zilele grele, rugăciunea împreună devine sprijin și mângâiere; în cele bune, devine mulțumire și bucurie împărtășită. Așa, încet, casa noastră se preface într-un loc în care locuiește Dumnezeu.
Rugăciunea făcută împreună este inima familiei creștine și temelia casei ca mică biserică. Poți începe cu rugăciunile de temelie și îi poți deprinde treptat și pe copii cu ele, ca parte din creșterea lor creștină.