Sfântul Ioan Gură de Aur numea familia creștină „o mică biserică”. Casa în care se roagă, se iartă și se iubește după Hristos devine, cu adevărat, o biserică de acasă.
Când spunem că familia este o mică biserică, nu rostim doar o metaforă caldă. Mărturisim că între pereții casei se petrece aceeași lucrare pe care o vedem în biserica de piatră: oameni se adună în numele lui Hristos, se roagă împreună, se iartă unii pe alții și cresc spre Dumnezeu. „Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu”, spune Mântuitorul, „acolo sunt și Eu în mijlocul lor.”
De ce numim casa „biserică”
Biserica nu este întâi de toate o clădire, ci o adunare a celor care Îl iubesc pe Hristos. Familia este cea mai mică și cea mai apropiată dintre aceste adunări. Aici copilul aude pentru prima oară numele lui Dumnezeu, învață să-și facă semnul crucii și vede, în chipul părinților, cum arată iertarea. Ceea ce primim acasă rămâne adânc întipărit în suflet, mai mult decât orice lecție.
În mica biserică, fiecare are o slujire. Părinții sunt cei dintâi dascăli ai credinței, iar copiii, prin nevinovăția lor, ne cheamă adesea înapoi la simplitatea Evangheliei. Nimeni nu este de prisos și nimeni nu slujește singur.
Cum se zidește biserica de acasă
O biserică de acasă nu se clădește din lucruri mari, ci din gesturi mărunte, repetate cu credință. Un colț de rugăciune cu o icoană și o candelă. O rugăciune scurtă înainte de masă. Un „iartă-mă” spus sincer seara, înainte de culcare. Duminica la Sfânta Liturghie, împreună. Din astfel de fire subțiri se țese, cu răbdare, o casă în care locuiește pacea lui Hristos.
Nu ne descurajăm dacă nu izbutim de fiecare dată. Mica biserică nu este casa oamenilor desăvârșiți, ci a celor care se ridică mereu și o iau de la capăt, cu blândețe unii față de alții. Dragostea rabdă îndelung, ne amintește Sfântul Apostol Pavel, iar răbdarea aceasta este însăși temelia.
O chemare, nu o povară
A face din casă o biserică nu înseamnă a adăuga încă o datorie obositoare peste zi. Înseamnă a lăsa credința să pătrundă firesc în lucrurile obișnuite: în felul în care ne vorbim, în care ne cerem iertare, în care ne bucurăm împreună. Când Hristos este primit în mijlocul familiei, toate celelalte capătă o altă lumină.
Familia creștină este chemată să fie o icoană vie a iubirii lui Dumnezeu. Dacă vrei să înțelegi mai adânc această chemare, poți citi despre familia creștină ca dar și ca drum. Iar temelia ei se sprijină pe căsătoria creștină și se hrănește zilnic din rugăciunea în familie.