La botez, lângă prunc, stau nașii: oameni care iau asupra lor o făgăduință și o poartă apoi toată viața. Ei nu sunt doar invitați de cinste la o zi frumoasă, ci părinți duhovnicești, chemați să crească un suflet pentru Hristos.
În rânduiala Bisericii, nașul rostește Crezul în numele copilului și se leapădă de cel rău în locul lui. De aceea alegerea nașilor nu se face după avere sau după prietenie trecătoare, ci după credință. Se cuvine ca nașii să fie ei înșiși creștini ortodocși, care se împărtășesc și trăiesc în Biserică, fiindcă nu poți dărui altuia ceea ce tu însuți nu ai. Un naș bun este, înainte de toate, un om care se roagă și care trăiește el însuși ceea ce mărturisește. Poți citi mai mult despre înțelesul mărturisirii în Crezul explicat.
Ce făgăduiește nașul
La Taina Botezului, nașul ține pruncul în brațe, îl mărturisește și primește, o dată cu el, o legătură care nu se stinge. Din acea clipă, el este dator să se roage pentru fin, să îl pomenească, să îi fie aproape la bucurii și la încercări. Nu i se cere să fie desăvârșit, ci să fie prezent și statornic. Făgăduința lui nu se sfârșește la ușa bisericii, ci abia acolo începe.
Părinte duhovnicesc, nu doar rudă
Se spune, cu dreptate, că nașul este al doilea tată și nașa a doua mamă. Legătura duhovnicească pe care o naște botezul este socotită de Biserică mai adâncă decât cea de sânge. De aceea, între fin și naș, ca și între copiii lor, nu se îngăduie căsătoria: este o înrudire a sufletului, nu doar a trupului.
Rolul nașilor se împletește firesc cu cel al părinților. Împreună, ei alcătuiesc cea dintâi școală de credință a copilului — acea mică biserică în care se învață rugăciunea, iertarea și cinstirea celor sfinte. Nașii bine aleși întăresc familia, nu o înlocuiesc.
Cum trăiesc nașii legătura
Peste ani, un naș își cheamă finul la biserică, îl duce la Sfânta Împărtășanie cât e mic, îi dăruiește o icoană, îi spune o vorbă bună la vreme de cumpănă. Sunt gesturi simple, dar ele țes o legătură care ține. Copilul care are lângă el un naș credincios află, fără multe cuvinte, că lumea are un Tată în ceruri. Iar când greșește, are la cine să se întoarcă fără teamă.
Botezul este începutul unui drum, iar nașii pornesc pe el împreună cu familia. Când această legătură se așază pe temelia credinței, ea devine o binecuvântare pentru toți. Despre chemarea de a crește copiii în Hristos vorbim pe larg în pagina despre familia creștină, inima acestui drum.