Niciun predicator nu a mișcat inimile creștinilor precum Sfântul Ioan, arhiepiscopul Constantinopolului, pe care poporul l-a numit „Gură de Aur” pentru frumusețea și puterea cuvântului său. A grăit adevărul fără teamă, a apărat pe cei săraci și a plătit pentru aceasta cu surghiunul.

S-a născut în jurul anului 347 la Antiohia Siriei și a fost crescut de mama sa, Antuza, rămasă văduvă de tânără. A deprins retorica de la vestitul dascăl păgân Libaniu, dar a ales să-și pună darul vorbirii în slujba lui Hristos. După botez a petrecut câțiva ani în aspră nevoință, în munții de lângă Antiohia, unde a învățat pe de rost Scripturile — temelia întregii sale propovăduiri de mai târziu.

Cel mai mare predicator al Bisericii

Hirotonit preot în anul 386, a propovăduit vreme de doisprezece ani în Antiohia. Când, în anul 387, mulțimea răzvrătită a răsturnat statuile împăratului, iar cetatea se temea de o crâncenă pedeapsă, glasul lui a mângâiat și a îmbărbătat Antiohia prin vestitele Omilii despre statui. Din acei ani ne-au rămas nenumărate tâlcuiri la cărțile Scripturii — la Facere, la Evanghelii și mai ales la epistolele Sfântului Apostol Pavel. Cuvântul lui nu căuta podoaba goală, ci întoarcerea inimii: mustra lăcomia, deșertăciunea și nepăsarea față de cei lipsiți, chemând pe toți la milostenie și la viață curată.

În anul 398 a fost ridicat, aproape fără voia lui, arhiepiscop al Constantinopolului. Aici a curățit clerul de risipă, a împuținat fastul curții și a întărit ajutorarea săracilor și a bolnavilor. Dar tocmai râvna lui i-a adus vrăjmași puternici, între care împărăteasa Eudoxia.

Mărturia până la surghiun

Pârât și osândit pe nedrept la Sinodul „de la Stejar” (403), a fost izgonit, chemat înapoi, apoi surghiunit din nou. A murit istovit de drumul silit, la 14 septembrie 407, la Comana, în Pont. Se spune că cele din urmă cuvinte ale lui au fost: „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”. Mai târziu, moaștele lui au fost aduse cu cinste înapoi la Constantinopol.

Numele lui rămâne legat de Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, cea mai des săvârșită slujbă în Biserica Ortodoxă de-a lungul anului. În ea, credincioșii mărturisesc împreună credința rostită în Crez și se împărtășesc din același Potir. El nu a scornit o învățătură nouă, ci a propovăduit cu foc credința de la Niceea: că Hristos este Dumnezeu adevărat, coborât pentru mântuirea noastră.

Biserica îl cinstește ca pe unul dintre cei trei mari ierarhi, alături de Sfântul Vasile cel Mare și de Sfântul Grigorie Teologul. Viața lui ne arată chipul adevăratului păstor și ne cheamă să cunoaștem și pe ceilalți Sfinți Părinți ai Bisericii; despre rostul lor se poate citi și în articolul despre cine sunt Sfinții Părinți.