Cine sunt „Sfinții Părinți"? Sunt dascălii Bisericii care, veac după veac, au păzit, au tâlcuit și au trăit credința primită de la Sfinții Apostoli. Nu au fost filosofi care au născocit idei noi, ci martori care au predat mai departe același adevăr, de multe ori cu prețul vieții.
De ce îi numim „Părinți"
Numele vine din lumea Scripturii, unde învățătorul este un părinte duhovnicesc. „V-am născut prin Evanghelie", le scrie Sfântul Apostol Pavel corintenilor. Un Părinte al Bisericii nu este doar un scriitor talentat, ci un om prin care Biserica se recunoaște pe sine, un povățuitor care naște fii duhovnicești. De aceea studiul vieții și al scrierilor lor se numește patrologie, iar cuvântul lor are o autoritate deosebită mai ales atunci când vorbesc într-un singur glas.
Cele patru semne ale unui Părinte
Tradiția a deosebit un Părinte prin patru semne: dreapta credință, sfințenia vieții, recunoașterea Bisericii și vechimea. Nu orice autor vechi este „Părinte", ci acela în care aceste semne se întâlnesc laolaltă. Când mai mulți dintre ei mărturisesc același lucru, avem ceea ce se numește consensus patrum, acordul Părinților — o mărturie sigură a credinței și o parte însemnată din Sfânta Predanie.
Veacurile Părinților
Cei dintâi sunt Părinții apostolici, ucenici direcți ai Apostolilor, la cumpăna dintre veacul I și al II-lea. Urmează apologeții din veacul al II-lea, care au apărat credința înaintea păgânilor și a împăraților. Veacul al IV-lea este numit „veacul de aur": atunci strălucesc Sfinții Trei Ierarhi și Sfântul Atanasie cel Mare, apărătorul dreptei credințe la Sinodul de la Niceea, din anul 325. Tradiția răsăriteană îl socotește pe Sfântul Ioan Damaschin (†749) drept cel din urmă mare Părinte, cel care a strâns într-o sinteză limpede moștenirea celor dinaintea lui.
Răsăriteni și apuseni
Părinții au scris în grecește, în latină și în siriacă, iar Biserica îi cinstește laolaltă, fără deosebire de limbă. Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur și Sfântul Grigorie Teologul au grăit grecește; Sfântul Ambrozie și Fericitul Augustin, latinește. Peste hotarele limbilor, ei mărturisesc aceeași credință, semn că adevărul creștin este unul singur pentru toate neamurile.
De ce ne privesc și pe noi
Părinții nu au vorbit „în general", ci au răspuns unor întrebări arzătoare: Cine este Hristos? Cum este Dumnezeu Unul și întreit? Din aceste lupte s-a limpezit Crezul pe care îl rostim și astăzi. A-i citi înseamnă a primi credința nu ca pe o părere, ci ca pe o viață. Pagina noastră despre Sfinții Părinți îți deschide drumul spre cei mai însemnați dintre ei, ca spre niște prieteni mai bătrâni și mai înțelepți.