În fiecare an, la 30 ianuarie, Biserica îi prăznuiește împreună pe trei dascăli nedespărțiți: Sfântul Vasile cel Mare, Sfântul Grigorie Teologul și Sfântul Ioan Gură de Aur — Sfinții Trei Ierarhi.
De ce sunt sărbătoriți împreună
În veacul al XI-lea, la Constantinopol, credincioșii se dezbinaseră întrebându-se cine este mai mare dintre cei trei: unii îl cinsteau mai mult pe Vasile, alții pe Grigorie, alții pe Ioan. Neînțelegerea a fost curmată, după tradiție, printr-o descoperire făcută Sfântului Ioan Mauropous, mitropolitul Evhaitelor: cei trei i s-au arătat împreună, spunând că înaintea lui Dumnezeu sunt deopotrivă și cerând să fie prăznuiți într-o singură zi. Așa s-a rânduit, în jurul anului 1084, sărbătoarea lor comună. De atunci, ziua de 30 ianuarie a rămas praznicul dascălilor și al învățăturii creștine.
Sfântul Vasile cel Mare
Arhiepiscop al Cezareei Capadociei (aproximativ 330–379), Sfântul Vasile a apărat dumnezeirea Duhului Sfânt împotriva ereticilor și a scris rânduieli pentru viața călugărească, urmate până astăzi. A ridicat lângă cetate un întreg așezământ de milostenie pentru bolnavi, săraci și călători, numit după el „Vasiliada". Lui i se datorează și una dintre Sfintele Liturghii ale Bisericii. Îi poți citi viața pe larg în articolul despre Sfântul Vasile cel Mare.
Sfântul Grigorie Teologul
Prieten al Sfântului Vasile din anii de studiu la Atena, Sfântul Grigorie (aproximativ 329–390) a păstorit pentru scurtă vreme Constantinopolul, unde a rostit vestitele sale cuvântări despre Sfânta Treime. A prezidat o parte din Sinodul al II-lea Ecumenic, ținut la Constantinopol în anul 381. Cele cinci Cuvântări teologice i-au adus numele, rar dăruit în Biserică, de „Teologul".
Sfântul Ioan Gură de Aur
Arhiepiscop al Constantinopolului din anul 398, Sfântul Ioan (aproximativ 347–407) a fost numit „Gură de Aur" pentru puterea și frumusețea cuvântărilor sale. A tâlcuit în predici aproape toată Scriptura și a mustrat fără teamă nedreptatea celor puternici, pentru care a fost izgonit și a murit în surghiun. A îndemnat necontenit la milostenie față de cei săraci, pe care îi numea „prietenii lui Hristos”, și a rămas pildă de curaj pentru orice păstor. Viața lui este istorisită în articolul despre Sfântul Ioan Gură de Aur.
Trei glasuri, o singură credință
Împreună, cei trei au apărat și au tâlcuit Crezul și au arătat cu viața lor că teologia adevărată și sfințenia nu se despart niciodată. Fiecare a fost deopotrivă păstor, dascăl și rugător; niciunul nu a despărțit cunoașterea lui Dumnezeu de iubirea față de oameni. Ei sunt chipul luminos al Sfinților Părinți și rămân, până astăzi, dascăli ai tuturor celor ce caută dreapta credință.