Sfântul Apostol Pavel așază căsnicia sub semnul unei taine mari: legătura dintre bărbat și femeie este chip al legăturii dintre Hristos și Biserică (Efeseni 5). De aici pornește tot ce înseamnă iubire, jertfă și respect în casa creștină.

Când Apostolul spune femeii să se supună bărbatului, iar bărbatului să își iubească soția „precum și Hristos a iubit Biserica și pe Sine S-a dat pentru ea”, el nu ridică pe unul deasupra celuilalt. Dimpotrivă: îi cheamă pe amândoi la aceeași jertfă. Bărbatul care iubește ca Hristos nu stăpânește, ci slujește; se dăruiește cel dintâi.

Iubirea care se dăruiește

Iubirea creștină nu este doar simțire, ci hotărâre statornică de a face bine celuilalt. Ea rabdă, iartă și nu caută ale sale. În căsnicie, aceasta se vede în lucruri mărunte: un cuvânt blând după o zi grea, răbdarea la neputințele celuilalt, bucuria de a-i face pe plac. Așa se împlinește căsătoria creștină, ca drum împreună spre mântuire. Ea nu se hrănește cu vorbe mari, ci cu fapte mărunte, repetate zi de zi.

Respectul reciproc

„Fiecare așa să-și iubească femeia ca pe sine însuși, iar femeia să se teamă de bărbat” — adică să-l cinstească. Respectul nu înseamnă frică, ci prețuire. Soții care se cinstesc unul pe altul înaintea copiilor le dăruiesc acestora cea mai bună lecție de credință și de omenie. Acolo unde soțul își cinstește soția și soția își cinstește soțul, casa are pace, iar copiii cresc liniștiți.

Doi, un singur trup

Nunta face din doi oameni „un trup”, spune Scriptura. Această unire nu șterge deosebirile, ci le împacă. Bărbatul și femeia rămân fiecare el însuși, dar învață să gândească și să se roage împreună. Casa lor devine astfel o mică biserică, unde se aprinde candela, se rostește rugăciunea și se cresc copiii în frica lui Dumnezeu.

Când vin încercările

Nicio căsnicie nu este scutită de necazuri. Vin neînțelegeri, boli, lipsuri, oboseală. Tocmai atunci se vede dacă iubirea a fost doar simțire trecătoare sau legământ. Soții creștini nu fug unul de altul la vreme de greutate, ci se apropie și mai mult. Iertarea, cerută și dăruită des, este doctoria care vindecă rănile de fiecare zi. Iar rugăciunea făcută împreună, seara, în fața icoanei, așază pacea acolo unde vorbele singure nu ajung.

Jertfa, iubirea și respectul nu se cer o singură dată, ci în fiecare zi. Când soții se sprijină pe rugăciune și pe iertare, greutățile nu-i despart, ci îi apropie. Aceasta este chemarea înaltă a celor doi în familia creștină: să crească, împreună, spre asemănarea cu Dumnezeul iubirii.