Printre acatiste, un loc aparte îl are Acatistul Domnului Iisus Hristos, numit și Acatistul Preadulcelui Iisus. El este o laudă adusă numelui Mântuitorului — nume în care creștinul își află bucuria, iertarea și puterea.
Acest acatist nu se oprește asupra unei sărbători, ci asupra Persoanei lui Hristos și a numelui Său. De aceea a fost drag mai ales celor ce caută rugăciunea neîncetată și liniștea inimii.
Acatistul acesta a fost îndrăgit de-a lungul veacurilor mai ales în mănăstiri, dar el nu este numai al monahilor. Oricine poate să-l citească, fiindcă toți avem nevoie de mila și de ocrotirea lui Hristos, iar numele Lui este deopotrivă la îndemâna tuturor.
Lauda numelui lui Iisus
Ca orice acatist, și acesta are treisprezece condace și douăsprezece icoase. Condacele se încheie cu „Aliluia”, iar icoasele adună un șir de chemări care încep toate cu numele Domnului: „Iisuse...”. Refrenul care se repetă este scurt și adânc: „Iisuse, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă”. Este aceeași mărturisire pe care o rostim în Crez, când Îl numim pe Hristos Fiul lui Dumnezeu. În el se aude aceeași rugă a vameșului, care nu cere multe, ci doar milă.
Legătura cu rugăciunea numelui
Acatistul Preadulcelui Iisus este strâns legat de rugăciunea inimii — acea rugăciune scurtă, „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”, pe care credinciosul o rostește în tăcere, iar și iar. Sfinții Părinți spun că numele lui Iisus, chemat cu credință, aduce pace și alungă tulburarea.
Rostind acatistul, ne obișnuim cu acest nume sfânt. Fiecare „Iisuse” este o mică apropiere, o deschidere a inimii. Iar când acatistul se sfârșește, rugăciunea numelui poate continua în liniște, ca o prelungire firească a lui.
De ce atâta cinstire adusă unui nume? Fiindcă, pentru creștin, numele lui Iisus nu este un cuvânt oarecare, ci însăși prezența Celui chemat. A rosti cu evlavie „Iisuse” înseamnă a-L chema pe El, a te așeza în fața Lui. Așa se face că un singur nume poate umple o rugăciune întreagă.
Cum îl citim
Se citește ca orice acatist: în picioare, dacă putem, înaintea icoanei Mântuitorului, cu luare-aminte și fără grabă. Este potrivit mai ales dimineața, ca început de zi, sau seara, ca împăcare înainte de somn. Îl putem citi și în vreme de ispită, când avem nevoie ca numele lui Hristos să ne întărească.
Pentru rânduiala amănunțită, vezi îndrumarul cum și când se citește un acatist. Iar despre locul acestor rugăciuni în viața Bisericii poți citi pe pagina acatiste și paraclise. Poți afla mai multe și despre Acatistul Maicii Domnului, cealaltă rugăciune de mare drag a credincioșilor.