La 15 august, Biserica Ortodoxă prăznuiește Adormirea Maicii Domnului, trecerea din această viață a Fecioarei Maria și mutarea ei, cu trupul și cu sufletul, la ceruri. Este cea din urmă mare sărbătoare a anului bisericesc.
Ce prăznuim
După Înălțarea Domnului, Maica Domnului a mai petrecut ani de rugăciune în grija Sfântului Apostol Ioan, căruia Hristos i-o încredințase de pe Cruce (Ioan 19, 26-27). Când i s-a apropiat ceasul mutării, Tradiția ne spune că apostolii, risipiți în toată lumea la propovăduire, au fost aduși în chip minunat la Ierusalim spre a-i fi alături. Fecioara și-a dat sufletul în pace, fără spaima morții, iar Hristos Însuși a venit să-l primească în brațele Sale. La scurtă vreme, aflând mormântul gol, apostolii au înțeles că ea fusese mutată cu totul la viața cea veșnică, lângă Fiul ei.
Izvorul sărbătorii
Nici acest praznic nu este descris în Sfânta Scriptură, ci ne vine din Sfânta Tradiție, mărturisită la fel de întreaga Biserică dintru început. Însuși numele sărbătorii — Adormire, iar nu moarte — spune totul: pentru cea care L-a purtat pe Izvorul vieții, moartea nu mai este sfârșit, ci un somn din care se trece la Dumnezeu. Biserica a înțeles că cea atât de aproape de Hristos în viață nu putea fi despărțită de El nici prin moarte.
Semnificația
Adormirea Maicii Domnului este o sărbătoare a nădejdii. Ceea ce așteptăm cu toții — învierea și viața veșnică — se împlinește mai întâi în ea. Ea ne arată unde duce o viață trăită întru Hristos: nu în întuneric, ci în lumina Împărăției. De aceea, deși vorbește despre moarte, praznicul este plin de bucurie și de pace. Cele două săptămâni de post dinaintea lui, cu slujbele Prohodului Maicii Domnului, ne pregătesc să o cinstim cu inima curată. Icoana praznicului ne-o arată pe Fecioara adormită, iar deasupra pe Hristos ținând în brațe sufletul ei, ca pe un prunc — semn că moartea creștinului este o naștere pentru cer.
Cinstirea Maicii Domnului
Prin Adormire, credincioșii o cinstesc pe Născătoarea de Dumnezeu ca pe cea dintâi rugătoare pentru lume înaintea Fiului ei. Mutată la cer, ea nu ne părăsește, ci ne poartă mai departe în rugăciune, așa cum mărturisim ori de câte ori cântăm „Cuvine-se cu adevărat”. Sărbătoarea ne cheamă să nu ne mai temem de moarte, ci să ne pregătim viața pentru întâlnirea cu Dumnezeu, urmând Maicii Domnului pe calea smereniei și a iubirii.
Adormirea încununează șirul sărbătorilor creștine închinate Fecioarei — de la Nașterea și Intrarea în Biserică, până la această mutare senină la ceruri — și ne întărește credința mărturisită în Crez, în învierea morților și viața veacului ce va să fie.