La 21 noiembrie, Biserica prăznuiește Intrarea în Biserică a Maicii Domnului, ziua în care Fecioara Maria, copilă fiind, a fost adusă la Templul din Ierusalim și închinată lui Dumnezeu.
Ce prăznuim
Potrivit făgăduinței făcute înainte de nașterea ei, Sfinții Ioachim și Ana și-au adus fiica la Templu, când avea doar trei ani, spre a o dărui lui Dumnezeu. Tradiția ne spune că micuța Maria a urcat singură, cu bucurie, treptele Templului și a fost primită de arhiereul Zaharia. Purtat de Duhul lui Dumnezeu, acesta a dus-o până în Sfânta Sfintelor — locul cel mai tainic, în care numai arhiereul intra, o singură dată pe an. Acolo Fecioara a petrecut ani de rugăciune și de liniște, hrănită, spune Tradiția, și de îngeri. Această icoană, atât de dragă credincioșilor, ne arată o copilă dăruită întreagă lui Dumnezeu, crescând în casa Lui, departe de zgomotul lumii.
Izvorul sărbătorii
Ca și Nașterea ei, acest eveniment ne este păstrat de Sfânta Tradiție, nu de textul Scripturii. Biserica l-a primit din vechime și l-a înțeles duhovnicește: intrarea copilei în Templu vestește că adevăratul Templu al lui Dumnezeu avea să fie chiar ea. Fecioara însăși devine locaș viu al Celui Preaînalt. Astfel, o întâmplare din pruncia Mariei capătă înțelesuri adânci pentru credința noastră. Sărbătoarea a fost cinstită în Răsărit încă din primele veacuri creștine și s-a răspândit apoi în toată Biserica.
Semnificația
Praznicul ne arată închinarea deplină a omului către Dumnezeu, încă din pruncie. Sfânta Sfintelor, în care intră Maria, adăpostea odinioară chivotul Legământului, semnul prezenței lui Dumnezeu; acum, această copilă îl întrece în cinste, căci în pântecele ei Se va sălășlui Cel pe care cerurile nu-L pot cuprinde. De aceea cântările sărbătorii o numesc pe Fecioară „chivot sfânt” și „ușă prin care va trece Domnul”. Este, mai presus de toate, o sărbătoare a pregătirii: Dumnezeu Își gătește din vreme locașul, iar pe noi ne cheamă să ne dăruim Lui fără a amâna întâlnirea cu El.
Cinstirea Maicii Domnului
Intrarea în Biserică ne învață că cinstirea Născătoarei de Dumnezeu izvorăște din curăția și dăruirea ei totală. Ea este pilda credinciosului care își face din inimă un templu al rugăciunii. Cinstind-o pe Fecioară în această zi, învățăm că adevărata măreție stă în smerenie și în ascultarea de Dumnezeu. Sărbătoarea, foarte iubită de popor, deschide totodată perioada Postului Nașterii Domnului și ne cheamă să ne pregătim și noi sufletul pentru venirea lui Hristos.
Alături de celelalte sărbători creștine închinate Maicii Domnului — Nașterea și Adormirea — Intrarea în Biserică ne descoperă cum a pregătit Dumnezeu, cu răbdare și cu iubire, calea mântuirii noastre.