În Ortodoxie, postul nu este o simplă dietă, ci o lucrare a întregului om: înfrânare de la anumite mâncăruri și, mai ales, înfrânare de la păcat, împletită cu rugăciunea și cu milostenia.

Post de bucate și post de patimi

Cuvântul „post” ne duce cu gândul întâi la mâncare: în zilele și perioadele rânduite ne ferim de bucatele „de dulce” — carne, lapte, brânză, ouă, iar în posturile mai aspre și de pește, de vin și de untdelemn. Această înfrânare are un rost limpede: să ușurăm trupul, să domolim poftele și să facem loc în noi pentru cele duhovnicești.

Dar postul trupului fără curățirea inimii rămâne fără roadă. Sfinții Părinți ne învață că adevăratul post este depărtarea de la răutate: de la mânie, de la bârfă, de la lăcomie și de la judecarea aproapelui. Postești de bucate? Postește și de patimi, ca postul să nu fie doar al pântecelui, ci al sufletului întreg.

Cele trei surori: postul, rugăciunea, milostenia

În Evanghelie, Mântuitorul vorbește despre post, rugăciune și milostenie ca despre o singură lucrare (Matei 6). Ele nu pot fi despărțite. Rugăciunea dă postului aripi, iar milostenia îi dă căldură. Ceea ce economisim ferindu-ne de la mâncarea aleasă se cuvine să ajungă la cel flămând — altfel ne-am înfrânat în zadar. Postul care nu se face milă rămâne închis în sine. Tocmai de aceea Sfinții Părinți le numesc surori nedespărțite: una fără celelalte șchiopătează.

Cu bucurie, nu cu întristare

Domnul ne cere să nu postim posomorâți, ca fățarnicii, ci cu fața senină (Matei 6, 16-18). Postul creștin nu este pedeapsă, ci ușurare și libertate: ne dezlegăm de sub stăpânirea poftelor și învățăm să fim iarăși stăpâni pe noi înșine. De aceea se face cu măsură și cu dreaptă socoteală, sfătuindu-ne cu duhovnicul. Bolnavii, copiii, femeile însărcinate și cei istoviți de muncă primesc dezlegări, căci postul este pentru om, nu omul pentru post.

Când postim

Biserica a rânduit patru posturi mari peste an — Postul Mare, al Sfinților Apostoli, al Adormirii Maicii Domnului și al Nașterii Domnului — la care se adaugă miercurea și vinerea de peste săptămână și câteva ajunuri. Cel mai însemnat dintre ele este Postul Mare, pregătirea pentru Paști. Toate aceste vremuri de nevoință fac parte din rânduiala mai largă despre postul și perioadele liturgice, prin care anul bisericesc ne poartă de la pocăință la bucurie, în duhul mărturisit de Crezul ortodox.

Postul nu ne apropie de Dumnezeu prin foame, ci prin smerenia și dragostea pe care le naște. El rămâne o școală a libertății, în care ne pregătim, împreună cu întreaga rânduială a Triodului și cu bucuria Penticostarului, să primim viața cea nouă a Învierii.