Triodul este vremea de pregătire dinaintea Paștilor: un răstimp de pocăință și de trezvie care ne poartă, treaptă cu treaptă, de la Duminica Vameșului și a Fariseului până la marea taină a Învierii.
O carte și o vreme
Cuvântul „Triod” numește deopotrivă o carte de slujbă și perioada pe care ea o cârmuiește. Numele vine din grecește și înseamnă „trei cântări”, pentru că multe dintre canoanele acestor zile au doar trei ode, în semn de smerenie și de doliu duhovnicesc. Vremea Triodului cuprinde trei săptămâni pregătitoare, cele șase săptămâni ale Postului Mare și, la urmă, Săptămâna Mare. Ea se deschide cu zece săptămâni înainte de Paști și se încheie în noaptea Învierii, cuprinzând astfel toată pregătirea sufletească a credinciosului.
Duminicile care ne pregătesc
Urcușul începe lin. Duminica Vameșului și a Fariseului ne învață smerenia, arătând cum rugăciunea îngâmfată se pierde, iar cea înfrântă este primită. De aceea, în săptămâna de după această duminică nu se postește miercurea și vinerea, ca să nu ne fălim cu postul asemenea fariseului. Urmează Duminica Fiului Risipitor, icoana întoarcerii la Tatăl, apoi Duminica Înfricoșătoarei Judecăți, care ne trezește prin gândul la ziua cea de apoi. În sfârșit, Duminica Izgonirii lui Adam — numită și a Iertării — ne așază la începutul postului, cerându-ne să iertăm ca să fim iertați. Aceste trei duminici sunt ca niște trepte line, care ne obișnuiesc încet cu nevoința, ca postul să nu ne ia pe nepregătite.
Duminicile Postului Mare
Odată intrați în post, fiecare duminică aprinde o candelă. Cea dintâi este Duminica Ortodoxiei, când prăznuim biruința dreptei credințe și cinstirea sfintelor icoane — aceeași credință pe care o mărturisim în Crezul ortodox. Urmează pomenirea Sfântului Grigorie Palama, apoi Duminica Sfintei Cruci, care ne întărește la mijlocul drumului, Sfântul Ioan Scărarul și Cuvioasa Maria Egipteanca, pilde vii ale pocăinței. La capăt strălucește Duminica Floriilor, Intrarea Domnului în Ierusalim. Fiecare treaptă ne apropie de Cruce și de mormântul cel de viață purtător.
Duhul acestei perioade
Tot Triodul respiră pocăință, dar nu deznădejde: este o întristare „aducătoare de bucurie”, cum spun Părinții, fiindcă privește neîncetat spre lumina care vine. Cântările Triodului nu ne lasă să deznădăjduim, ci ne cheamă mereu la întoarcere, amintindu-ne că ușa milostivirii rămâne deschisă până în ceasul din urmă. Ca să înțelegem mai bine temeiul acestei nevoințe, ne ajută să știm mai întâi ce este postul și cum se împletește el cu rugăciunea și cu milostenia.
Triodul este astfel prima jumătate a marii rânduieli despre postul și perioadele liturgice: drumul care duce spre Săptămâna Mare și spre Sfintele Paști. Iar când întristarea postului se preface în bucuria Învierii, locul Triodului este luat de Penticostar, cartea celor cincizeci de zile luminate.