Săptămâna Mare, numită și a Sfintelor Patimi, este cea din urmă săptămână dinaintea Paștilor: de la Duminica Floriilor până în noaptea Învierii, Biserica însoțește pas cu pas patimile, moartea și îngroparea Domnului.
De la Florii spre Cruce
Săptămâna Mare încheie Postul Mare și deschide poarta Paștilor. Ea începe în Duminica Floriilor, când Hristos intră în Ierusalim întâmpinat cu ramuri de finic, și urcă zi de zi spre Cruce. Nu este o simplă amintire a unor întâmplări de demult: prin slujbele ei, credinciosul este chemat să meargă alături de Mântuitorul, ca și cum toate s-ar petrece acum. De aceea fiecare zi poartă numele de „mare” — Sfânta și Marea Luni, Marți, Miercuri — și fiecare are cuvântul ei.
Cele dintâi trei zile
În serile de duminică, luni și marți se săvârșesc Deniile, slujbe de seară care vestesc ziua următoare. Cântarea „Iată, Mirele vine în miezul nopții” ne trezește la priveghere și la așteptarea Domnului. Luni îl pomenim pe dreptul Iosif și smochinul neroditor, marți pilda celor zece fecioare, iar miercuri pe femeia păcătoasă care spală cu lacrimi picioarele lui Hristos, chip al pocăinței, în vreme ce Iuda pune la cale vânzarea. Peste toate stă chemarea la trezvie: sufletul este mireasa care își așteaptă Mirele cu candela aprinsă, gata să iasă în întâmpinarea Lui.
Joia și Vinerea Mare
În Joia Mare prăznuim Cina cea de Taină, la care Domnul așază Sfânta Împărtășanie, spală picioarele ucenicilor și Se roagă în grădina Ghetsimani. Seara se citesc cele douăsprezece Evanghelii ale Sfintelor Patimi. Vinerea Mare este ziua Răstignirii: nu se săvârșește Liturghie, postul este aspru, iar la vecernie Sfântul Epitaf, icoana Domnului pus în mormânt, este scos în mijlocul bisericii. Se cântă apoi Prohodul, plângerea duioasă la mormântul lui Hristos, iar credincioșii trec pe sub Sfântul Epitaf, cinstind moartea cea de viață făcătoare a Domnului.
Sâmbăta Mare și pragul Învierii
Sâmbăta Mare este ziua odihnei în mormânt și a coborârii Domnului la iad, de unde îi ridică pe cei adormiți. Este o zi de așteptare tăcută, plină de nădejde. În dimineața ei se săvârșește Liturghia Sfântului Vasile cel Mare, la care se citesc proorociile despre biruința asupra morții, iar veșmintele cele întunecate încep să se schimbe în alb. La miezul nopții, întunericul se preschimbă în lumină și răsună vestea Învierii. Astfel, Săptămâna Mare nu se sfârșește în durere, ci se deschide către bucuria Sfintelor Paști și către cele cincizeci de zile ale Penticostarului.
Rânduiala acestor zile este cuprinsă în Triod, cartea de slujbă a perioadei. Cine dorește să înțeleagă locul ei în întregul an va afla mai mult despre postul și perioadele liturgice, temelia pe care crește toată bucuria praznicului.