Îl putem zugrăvi pe Hristos în icoană pentru un singur motiv, dar covârșitor: Dumnezeu S-a făcut om. Icoana Mântuitorului este mărturia văzută a acestei taine.

Icoana Mântuitorului Iisus Hristos stă în inima oricărei biserici și a oricărui colț de rugăciune. Ea nu este o simplă amintire a unui om sfânt de demult, ci mărturisirea că Fiul lui Dumnezeu a intrat cu adevărat în lumea noastră, luând chip de om.

Îl zugrăvim pentru că S-a făcut om

Pe Dumnezeu, în ființa Lui, nimeni nu-L poate cuprinde și nici zugrăvi. Dar „Cuvântul S-a făcut trup” (Ioan 1, 14): Cel nevăzut a luat chip văzut, S-a născut din Fecioară, a umblat pe pământ, a fost privit și atins. Tocmai de aceea Îl putem înfățișa în icoană — nu după dumnezeirea Lui cea necuprinsă, ci după omenitatea pe care a luat-o din iubire pentru noi. Cine zugrăvește icoana lui Hristos mărturisește că El este cu adevărat Dumnezeu și om.

De aceea, lupta pentru icoana Mântuitorului a fost, în adânc, o luptă pentru adevărul Întrupării. A spune că Hristos nu poate fi zugrăvit înseamnă a spune că nu S-a făcut om deplin — o rătăcire pe care Biserica a osândit-o.

Cum Îl arată icoana

În chip obișnuit, Mântuitorul este înfățișat binecuvântând cu dreapta și ținând în stânga Evanghelia, cartea Cuvântului Său. În jurul capului are aura, iar în ea o cruce cu trei litere grecești care înseamnă „Cel ce este” — numele lui Dumnezeu descoperit lui Moise. Astfel, icoana spune tăcut că Pruncul din brațele Fecioarei și Învățătorul din Galileea este Cel veșnic, Dumnezeu adevărat.

Multe sunt tipurile icoanei Domnului: Hristos Atotțiitorul (Pantocrator), care ne privește din slavă ca Împărat și Judecător; Hristos Învățătorul; Mântuitorul nefăcut de mână, chipul rămas pe pânză. Toate ne pun înainte aceeași față blândă și luminoasă, spre care ne ridicăm ochii în rugăciune.

Chipul spre care privim

Icoana Mântuitorului nu este făcută ca să fie doar privită, ci ca să ne întoarcă inima spre El. Când o cinstim — printr-o închinăciune, o sărutare, o candelă aprinsă — cinstea nu rămâne la lemn, ci urcă spre Hristos Cel viu. Despre acest lucru vorbim mai mult în articolul despre cinstirea icoanelor.

Alături de icoana Domnului stă întotdeauna cea a Maicii Domnului, care Îl poartă și ni-L arată. Împreună, aceste sfinte icoane ortodoxe ne așază înaintea tainei celei mari: Dumnezeu S-a apropiat de noi până a putea fi văzut, iubit și zugrăvit.