Icoanele Maicii Domnului o arată întotdeauna împreună cu Pruncul: ea nu stă niciodată singură, ci ni-L arată pe Hristos. Cele mai cunoscute tipuri sunt Hodighitria și Eleusa.
Nicio icoană nu este mai iubită și mai des întâlnită decât cea a Maicii Domnului. În toate, ea Îl poartă pe brațe sau arată către Fiul ei — semn că cinstea adusă ei nu se oprește la dânsa, ci duce mereu spre Hristos. Preacurata este cinstită tocmai pentru că este Născătoare de Dumnezeu, cea prin care Fiul lui Dumnezeu S-a făcut om.
Hodighitria — Îndrumătoarea
Cel dintâi tip poartă numele grecesc Hodighitria, adică „Îndrumătoarea” sau „Cea care arată calea”. Maica Domnului Îl ține pe Prunc pe un braț, iar cu cealaltă mână arată spre El. Privirea și gestul ei nu ne cheamă la sine, ci spre Fiul: „faceți orice vă va spune” (Ioan 2, 5). Pruncul, la rândul Lui, binecuvântează cu dreapta, arătându-Se ca Dumnezeu și om.
Este chipul cel plin de statornicie și de blândă tărie: Maica ni-L pune înainte pe Hristos ca pe Calea, ca și cum ne-ar spune fără cuvinte „iată drumul, mergeți pe El”. De aceea, Hodighitria a fost dintotdeauna icoana care călăuzește pe cei rătăciți spre Mântuitorul.
Eleusa — Duioșia
Al doilea tip se numește Eleusa, adică „Milostiva” sau „Duioșia”. Aici, obrazul Maicii se lipește de obrazul Pruncului, iar El Își cuprinde Mama cu brațul. Este chipul dragostei și al gingășiei: apropierea dintre Fiul și Maica Sa ne descoperă și căldura cu care Dumnezeu Se apropie de om.
Dar chiar și în această îmbrățișare, ochii Maicii sunt adesea îndreptați spre noi sau ușor umbriți de o tainică întristare, ca și cum ar cunoaște de pe acum Crucea Fiului. Duioșia icoanei nu este numai mângâiere, ci și chemare la pocăință și la iubirea care nu se teme de jertfă.
Alte chipuri și un singur înțeles
Mai sunt și alte tipuri — Oranta, cu mâinile ridicate la rugăciune, purtându-L pe Hristos într-un medalion pe piept, sau Platytera, „cea mai cuprinzătoare decât cerurile”. Oricât s-ar deosebi însă, toate icoanele Maicii Domnului spun același lucru: ea este puntea prin care Cel nemărginit S-a făcut Prunc.
Când cinstim aceste sfinte icoane ortodoxe, cinstea urcă de la chip la Preacurata, iar de la ea spre Fiul ei, Mântuitorul Hristos. Iar cine dorește să înțeleagă mai adânc de ce ne închinăm astfel poate citi despre cinstirea icoanelor — căci nici înaintea Maicii Domnului nu ne închinăm lemnului, ci Celui pe care ni-L aduce în brațe.