Ocrotitorul Bucureștiului, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, este dovada vie că sfințenia nu cere ranguri înalte, ci o inimă curată. Un simplu păstor a ajuns, prin smerenie și nevoință, comoară duhovnicească a unei întregi cetăți. Îl prăznuim la 27 octombrie.

Sfântul Dimitrie s-a născut în satul Basarabov, pe malul râului Lom, în ținutul de astăzi al Bulgariei, nu departe de Rusciuc. Tradiția îl așază în veacul al XIII-lea. Din copilărie a păzit vitele satului, ducând o viață de o rară blândețe și frică de Dumnezeu. Se povestește că, strivind fără voie niște pui de pasăre, s-a canonit multă vreme, atât de gingașă îi era conștiința. Blândețea față de făpturi și grija de a nu pricinui vreun rău nimănui aveau să-l însoțească toată viața.

Numele „cel Nou” îl deosebește de Sfântul Mare Mucenic Dimitrie din Tesalonic. Spre bătrânețe, Cuviosul s-a retras din lume ca sihastru, nevoindu-se în post și rugăciune neîncetată. Rugăciunea și tăcerea i-au fost, până la capăt, singura avuție. Simțindu-și sfârșitul aproape, s-a așezat între două stânci de pe malul apei și acolo și-a dat sufletul cu pace în mâinile lui Dumnezeu.

Aflarea moaștelor

După multă vreme, apele umflate ale Lomului au surpat malul, iar trupul sfântului a fost aflat neputrezit, răspândind bună-mireasmă. Tradiția spune că el s-a arătat în vis unei copile bolnave, care s-a vindecat după ce moaștele au fost scoase din apă. Așezate în biserica satului Basarabov, ele au început să izvorască tămăduiri, iar vestea lor s-a răspândit în tot ținutul. Minunea nestricăciunii a rămas de atunci semnul limpede al plăcerii lui Dumnezeu față de viața sa curată.

Ocrotitorul Bucureștiului

În timpul războiului ruso-turc din anii 1768–1774, moaștele au fost luate de un general rus care voia să le ducă în Rusia. Un negustor evlavios din București l-a înduplecat să le lase în cetatea de pe Dâmbovița, atât de greu încercată atunci de ciumă și de război. Din anul 1774, cinstitele moaște odihnesc în Catedrala Patriarhală din București, unde credincioșii vin necontenit spre închinare.

De atunci, Sfântul Dimitrie cel Nou este socotit ocrotitorul Capitalei. La 27 octombrie, zeci de mii de pelerini îi sărută racla, mărturisind ajutorul primit la vreme de nevoie. Numele său se dă și astăzi la botez, iar zeci de biserici din țară îl au ocrotitor. Viața lui ne arată că Dumnezeu preamărește pe cei smeriți și că sfințenia poate înflori oriunde, chiar și pe pajiștile unui cioban necunoscut.

Cinstirea moaștelor sale ne descoperă o taină a credinței, pe care o lămurim în articolul despre cinstirea sfinților. Pentru alte chipuri de sfinți iubiți la români, precum Sfântul Nicolae, vă îndemnăm să citiți și viețile sfinților.