Sfinții sunt oamenii în care harul lui Dumnezeu a strălucit deplin. Îi cinstim nu ca pe niște dumnezei, ci ca pe prietenii lui Dumnezeu, cărora le cerem rugăciunile.
A cinsti sfinții nu înseamnă a-i pune în locul lui Dumnezeu. Cinstirea urcă spre Cel ce i-a sfințit, iar ei mijlocesc pentru noi înaintea Lui. Ei sunt mădulare vii ale Bisericii celei una și sfinte pe care o mărturisim în Crez.
Sfinți iubiți în evlavia românească
- Sfântul Apostol Andrei — ocrotitorul României;
- Sfântul Ierarh Nicolae;
- Sfânta Cuvioasă Parascheva — de la Iași;
- Sfântul Dimitrie cel Nou — ocrotitorul Bucureștiului;
- Sfântul Mare Mucenic Gheorghe;
- Sfinții Împărați Constantin și Elena;
- Sfântul Ioan Botezătorul.
Sfinții și noi
Sfinții nu sunt oameni de neatins, ci pilde vii că sfințenia este cu putință. Ei ne arată că viața după Crez nu rămâne o teorie, ci rodește în oameni adevărați, din toate veacurile și din toate neamurile.