Puțini sfinți sunt atât de îndrăgiți în evlavia românească precum Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ostașul lui Hristos numit „purtătorul de biruință”. Prăznuit an de an la 23 aprilie, el rămâne icoana curajului mărturisitor și a nădejdii care nu se pleacă în fața morții.
Sfântul Gheorghe s-a născut în a doua jumătate a veacului al III-lea, într-o familie creștină din Capadocia, tatăl fiind ostaș, iar mama de neam din Palestina. Rămas de tânăr fără tată, a intrat în oastea împăratului Dioclețian, unde s-a ridicat repede prin vitejie până la rangul de tribun. Nimeni nu bănuia că sub platoșa ostașului bătea inima unui creștin desăvârșit.
Mărturisirea și mucenicia
Când Dioclețian a dezlănțuit, la începutul veacului al IV-lea, cea mai crâncenă prigoană împotriva creștinilor, tânărul Gheorghe nu s-a ascuns. Și-a împărțit averea săracilor, i-a slobozit pe robi și a stat înaintea împăratului, mărturisind fățiș că este creștin. Nici rangul, nici tinerețea, nici bogăția nu l-au putut clinti de la Cel pe care Îl iubea mai mult decât viața.
Îndemnat cu momeli și cu amenințări să se lepede de Hristos, Gheorghe a rămas neclintit. A fost supus la chinuri înfricoșătoare, dar din toate a ieșit întărit de puterea lui Dumnezeu. Văzând răbdarea lui, mulți păgâni au crezut în Hristos, iar tradiția o pomenește între ei chiar pe împărăteasa Alexandra. În cele din urmă, sfântul a fost osândit la moarte și i s-a tăiat capul, primind cununa muceniciei în cetatea Nicomidiei, în jurul anului 303.
Balaurul și fecioara
Cea mai cunoscută istorisire despre Sfântul Gheorghe, omorârea balaurului și izbăvirea fecioarei dintr-o cetate păgână, este o minune povestită de evlavia creștină după mutarea lui la Domnul. Ea are, mai presus de toate, un tâlc adânc: balaurul închipuie puterea răului și a idolatriei, pe care credința o biruie. Astfel, Sfântul Gheorghe a fost dintotdeauna cinstit ca izbăvitor din primejdii și ajutător al celor aflați în strâmtorare, iar numele sub care îl cinstim, „purtătorul de biruință”, vestește nădejdea creștină.
Cinstirea în pământul românesc
Moaștele Sfântului Gheorghe se află la Lida, în Țara Sfântă, dar cinstirea lui a cuprins întreaga lume creștină. La români, el este ocrotitorul ostașilor și al multor biserici și mănăstiri, iar ziua lui, la 23 aprilie, deschidea odinioară rânduiala păstoritului de primăvară. Icoana lui, ostaș călare ce străpunge balaurul cu sulița, se află în nenumărate lăcașuri, iar numele Gheorghe și Georgeta poartă până azi pomenirea acestui sfânt.
Viața lui ne învață că adevărata biruință nu este a armelor, ci a mărturisirii credinței. Cine dorește să afle și alte pilde asemenea poate citi viețile sfinților, iar despre temeiul cinstirii lor, articolul despre cinstirea sfinților. Sfântul Gheorghe a pătimit sub Dioclețian, chiar în anii dinaintea păcii aduse Bisericii de Sfinții Împărați Constantin și Elena.