Numiți de Biserică „întocmai cu Apostolii”, Sfinții Împărați Constantin și Elena au schimbat cursul istoriei creștine. Prin ei, credința prigonită a ieșit la lumină, iar Crucea Domnului a fost aflată și înălțată spre închinare. Îi prăznuim împreună la 21 mai.
Constantin cel Mare s-a născut la Naissus, cetatea de astăzi Niș, în jurul anului 272, fiu al cezarului Constanțiu Clor și al Elenei, femeie de neam smerit, dar de mare credință. Ajuns la domnie, Constantin a purtat, în anul 312, lupta de la podul Milvius, lângă Roma. Se spune că, înainte de bătălie, a văzut pe cer semnul Crucii și cuvintele „Prin acest semn vei birui”. Din acea clipă, viața lui avea să fie legată de biruința credinței creștine.
Pacea Bisericii și Sinodul de la Niceea
În anul 313, prin Edictul de la Milan, Constantin a dat creștinilor libertatea de a-și mărturisi credința, punând capăt veacurilor de prigoană. Iar în anul 325 a adunat la Niceea întâiul Sinod a toată lumea, unde Sfinții Părinți, în număr de 318, au osândit erezia lui Arie și au așezat temelia mărturisirii noastre de credință. Cea mai mare parte a Crezului pe care îl rostim astăzi vine din acel sinod.
Tot Constantin a mutat capitala imperiului la Bizanț, cetate ce i-a purtat numele, Constantinopol, și a devenit inima lumii creștine răsăritene. Prin el, mulțime de biserici s-au zidit în locul capiștilor, iar duminica a fost cinstită ca zi de odihnă în tot imperiul. A fost botezat spre sfârșitul vieții și s-a mutat la Domnul în anul 337, lăsând în urmă o lume în care Crucea nu mai era semn de rușine, ci de biruință.
Sfânta Împărăteasă Elena și aflarea Crucii
Mama împăratului, Sfânta Elena, deși ajunsă la adânci bătrâneți, a mers ea însăși la Ierusalim spre a căuta lemnul Crucii pe care fusese răstignit Mântuitorul. Prin osârdia ei, în jurul anului 326, Crucea a fost aflată, iar deosebirea ei de celelalte s-a vădit printr-o minune de tămăduire. Se povestește că împărăteasa a împărțit din lemnul cel sfânt bisericilor, spre întărirea credincioșilor. Sfânta Elena a zidit apoi biserici sfinte la Ierusalim și la Betleem, peste locurile Nașterii, Răstignirii și Învierii Domnului.
Lucrarea celor doi împărați rodește până astăzi în toată creștinătatea. Despre sinoadele care au dat chip mărturisirii de credință puteți citi în articolul Niceea și Constantinopol, iar despre praznicul Crucii aflate de Sfânta Elena, în Înălțarea Sfintei Cruci. Viețile lor stau alături de toate celelalte viețile sfinților, mărturii ale lucrării lui Dumnezeu în oameni.