Taina Preoției, numită și Hirotonie, este Taina prin care, prin punerea mâinilor episcopului și prin rugăciune, harul Sfântului Duh îl așază pe cel ales în slujirea Bisericii, făcându-l diacon, preot sau episcop. Prin ea se împărtășesc mai departe darurile lăsate de Hristos Apostolilor.
Preoția lui Hristos, împărtășită Bisericii
Singurul și adevăratul Preot este Hristos, Arhiereul cel veșnic, care S-a adus pe Sine jertfă pentru mântuirea lumii. Preoția din Biserică nu este o slujire născocită de oameni, ci o părtășie la însăși preoția lui Hristos. El i-a ales pe Apostoli, i-a trimis în lume și le-a dat puterea de a săvârși cele sfinte și de a ierta păcatele, spunând: „Luați Duh Sfânt; cărora veți ierta păcatele, se vor ierta” (Ioan 20, 22-23). Ceea ce au primit Apostolii de la Hristos au dat mai departe, prin punerea mâinilor, urmașilor lor.
Prin punerea mâinilor, din vremea Apostolilor
Încă din cartea Faptele Apostolilor vedem cum cei șapte, rânduiți pentru slujire, sunt așezați prin rugăciune și prin punerea mâinilor (Faptele 6). Sfântul Apostol Pavel îi amintește lui Timotei „să aprinzi și mai mult din nou harul lui Dumnezeu, care este în tine, prin punerea mâinilor mele” (II Timotei 1, 6). Astfel s-a păstrat neîntrerupt șirul punerii mâinilor, de la Apostoli până astăzi — ceea ce numim succesiunea apostolică. Harul preoției nu se moștenește după trup și nici nu se cumpără, ci se dăruiește numai de la Dumnezeu, prin Biserică.
Cele trei trepte ale slujirii
Preoția are trei trepte: diaconul, care ajută la slujbe și la lucrarea milei; preotul, care păstorește și săvârșește Sfintele Taine în parohie; și episcopul, care are plinătatea preoției și, ca urmaș al Apostolilor, hirotonește la rândul său. Hirotonia se săvârșește numai de către episcop, în timpul Sfintei Liturghii, la altar, prin punerea mâinilor și prin rugăciunea în care se cere ca dumnezeiescul har „pe cele cu lipsă să le împlinească”. La sfârșit, întreaga adunare mărturisește vrednicia noului slujitor, strigând „Vrednic este!”.
Slujire, nu stăpânire
Preotul nu este un stăpân, ci un slujitor și un iconom al Tainelor lui Dumnezeu. El botează, spovedește, săvârșește Cununia și Maslul și, mai presus de toate, aduce Sfânta Jertfă a Euharistiei; dar Cel care lucrează cu adevărat în toate acestea este Hristos, iar preotul nu este decât mâna și glasul Lui. De aceea, cinstea adusă preoției nu se dă omului, ci lui Hristos, care slujește prin el. Alături de această preoție slujitoare, toți cei botezați alcătuiesc „preoția cea împărătească” (I Petru 2, 9), chemată să aducă lui Dumnezeu jertfa rugăciunii și a vieții curate.
Preoția este una dintre cele șapte Sfinte Taine, prin care lucrarea lui Hristos se face necontenit prezentă în Biserică. Prin mâinile preotului se împărtășește Sfânta Împărtășanie și se dezleagă păcatele în Taina Spovedaniei. Temeiul credinței pe care o slujește preotul este mărturisit în Crezul explicat.