Peste an, Biserica rânduiește patru posturi mari, legate de praznicele cele mari, precum și postul fiecărei miercuri și vineri. Ele sunt vreme de curățire, de rugăciune sporită și de apropiere de Dumnezeu.

Cele patru posturi mari

Postul Mare, numit și al Paștilor, este cel mai lung și mai aspru; el pregătește sufletul pentru Învierea Domnului și se încheie cu Săptămâna Mare. Postul Nașterii Domnului, sau al Crăciunului, ține patruzeci de zile, de la 15 noiembrie până în ajunul Nașterii Domnului. Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel începe la o săptămână după Rusalii și se sfârșește la 29 iunie; lungimea lui se schimbă de la an la an, după data Paștilor. Postul Adormirii Maicii Domnului ține două săptămâni, de la 1 la 14 august, înaintea Adormirii Maicii Domnului. Fiecare dintre ele ne pregătește pentru un praznic anume și are asprimea lui, mai mare sau mai mică, după rânduiala Bisericii.

Miercurea și vinerea

În afara posturilor de mai multe zile, Biserica postește și în fiecare miercuri și vineri de peste an. Miercurea ne aducem aminte de vânzarea Domnului de către Iuda, iar vinerea de Răstignirea și moartea Lui pe Cruce. Aceste două zile fac din fiecare săptămână o mică pregătire pascală, o pomenire neîncetată a Crucii. Sunt și câteva săptămâni fără post, numite „harți”, precum și zile de dezlegare, rânduite cu înțelepciune de Biserică. Astfel, între posturile mari și zilele de peste săptămână, mai bine de jumătate din zilele anului sunt vreme de înfrânare. Sunt însă și săptămâni de bucurie deplină, precum Săptămâna Luminată de după Paști, săptămâna de după Rusalii sau zilele dintre Nașterea Domnului și Bobotează, când nu se postește deloc, ca semn al praznicului.

Postul nu este numai despre mâncare

A posti nu înseamnă doar a ne opri de la anumite bucate, ci a ne înfrâna deopotrivă gândurile, cuvintele și faptele. Postul trupesc, fără rugăciune, iertare și milostenie, rămâne fără roadă. De aceea Sfinții Părinți leagă întotdeauna postul de faptele bune: ceea ce agonisim din cumpătare se cuvine să ajungă la cel lipsit. Măsura postului se așază împreună cu duhovnicul, după puterea, vârsta și sănătatea fiecăruia. Postul nu este o povară, ci un dar: ne scoate din robia poftelor și ne face mai ușori, mai liberi și mai gata de rugăciune și de fapte bune.

Cine dorește să înțeleagă temeiul lor duhovnicesc poate citi mai întâi ce este postul și rânduiala Postului Mare. Toate aceste popasuri se împletesc într-o singură rânduială a anului; despre legătura dintre postul și perioadele liturgice vorbim pe larg în pagina de temelie.